Biblia învață despre spovada făcută la preot

Ioan 20:22-23 – “[Isus] le-a zis: Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute.”

Mulți necatolici cred că Biblia nu învață despre spovada făcută la preot. Potrivit lor, pentru a fi iertat chiar și de păcate grave, omul trebuie pur și simplu să creadă în Isus; sau, cel mult, să-și mărturisească păcatele direct lui Dumnezeu. Însă, această poziție, că spovada (mărturisirea) făcută la preot nu este necesară pentru păcate grave (păcate de moarte) de după botez – contrazice învățătura Bibliei.

ÎN VECHIUL TESTAMENT, TREBUIA SĂ MERGI LA PREOT PENTRU A FI IERTAT

Cine săvârșea un păcat în Vechiul Testament, nu putea pur și simplu să mărturisească lui Dumnezeu păcatul și să termine cu problema. Nu. Trebuia să meargă la preot. Acest lucru este învățat de-a lungul cărții Levitic, una dintre primele cărți din Vechiul Testament. Iată un exemplu în acest sens:

Levitic 5:1-10 – “Când cineva a păcătuit ... când cineva se va face vinovat în unul dintre aceste cazuri, să mărturisească ceea ce a păcătuit. Să aducă Domnului jertfă pentru vinovăția lui datorită păcatului pe care l-a săvârșit... Să le aducă la preot, iar preotul să ofere mai întâi ce este pentru jertfa pentru păcat... Preotul să se roage pentru păcatul pe care acela l-a săvârșit și-i va fi iertat.“

În acest pasaj vedem că rolul preotului era indispensabil pentru iertarea păcatelor. Acest lucru este învățat de-a lungul cărții Levitic, precum și în alte cărți fundamentale din Vechiul Testament. Iată un alt exemplu:

Levitic 19:21-22 – “El să aducă Domnului un berbec pentru jertfa sa de vinovăție la ușa cortului întâlnirii. Preotul să se roage pentru el înaintea Domnului cu berbecul jertfei pentru vinovăție pentru păcatul pe care l-a făcut; și va fi iertat de păcatul pe care l-a făcut.“

TREBUIA SĂ MERGI LA PREOT PENTRU A DEVENI CURAT

Nu numai că omul trebuia să meargă la preot pentru a fi iertat de păcate (după cum arată clar aceste pasaje și altele), ci și pentru a deveni curat. În Vechiul Testament, oamenii deveneau necurați după ce făceau anumite lucruri despre care Dumnezeu a spus că fac omul necurat. Pentru a deveni curat, trebuia să fie implicat preotul. Isus face referire la aceasta în Luca 5:13-14.

Luca 5:13-14 – “[Isus] Întinzându-și mâna, l-a atins spunându-i: Vreau. Fii curățat. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el. Atunci, [Isus] i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: mergând, arată-te preotului și adu jertfă pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei.”

Levitic 12:6-8 – “Când se vor împlini zilele curățirii ei... Dacă nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel... Preotul să se roage pentru ea și va fi curată.“

Levitic 13:27 – “Preotul să-l vadă în ziua a șaptea. Dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare impur: este rană de lepră.”

Levitic 14:11,19-20 – “Preotul care face curățirea să-l aducă pe omul care se curăță... Apoi preotul să aducă jertfa pentru păcat și să se roage pentru cel ce se curăță de impuritatea lui... Preotul să aducă arderea de tot și ofranda pe altar și să se roage pentru acela și va fi curat.”

DUMNEZEU AVEA PREOȚI; DUMNEZEU AVEA PREOȚIE; DUMNEZEU RECONCILIA OAMENI PRIN PREOȚI

Unii ar putea spune: asta a fost în Vechiul Testament. Cum rămâne cu Noul Testament, după ce a venit Isus? Vom vedea că Noul Testament învață despre spovada făcută la preot. Însă aceste puncte din Vechiul Testament sunt importante și trebuie luate în considerare în primul rând, pentru că demonstrează cum lucrează Dumnezeu și cum a lucrat de-a lungul istoriei mântuirii. Dumnezeu avea preoți; Dumnezeu a întemeiat o preoție; Dumnezeu iartă și reconciliază oameni prin preoți. Oamenii trebuiau să meargă la preoți pentru a fi iertați.

În Numerii 3, vedem o referire la o linie distinctă de preoți. Doar lor le era permis să se ocupe de această lucrare specială.

Numerii 3:10 – “Pe Aaron și pe fiii lui să-i desemnezi să păzească preoția lor; străinul care se va apropia să slujească să fie dat la moarte.”

Numerii 3:3 spune și că mâinile preoților erau consacrate; însă aceste lucruri au fost șterse din biblia protestantă.

Numerii 25:11-13 – “Pinhas, fiul lui Eleazar... va fi pentru el și pentru descendența lui după el legământul unei preoții veșnice pentru că a avut râvnă pentru Dumnezeul lui...”

În Deuteronom 17:9 și 24:8, citim despre necesitatea de a urma instrucțiunile preoților. În Deuteronom 26:1-5, citim despre aducerea la preot a roadelor cele dintâi.

NUMERII 5 DESPRE NECESITATEA DE A MĂRTURISI PĂCATELE

În Numerii 5:6-7, vedem că oamenii trebuie să-și mărturisească păcatele.

Numerii 5:6-7 – “Când un bărbat sau o femeie comite orice păcat pe care-l fac oamenii, devenind infidel față de Domnul, acela este vinovat. Să-și mărturisească păcatele...”

Restul capitolului conține instrucțiuni care implică preoții la fiecare pas. De exemplu:

Numerii 5:14-16- “... dacă vine asupra soțului un duh de gelozie și este gelos pe soția lui, dar ea nu s-a întinat, bărbatul să-și aducă soția la preot și să aducă jertfă pentru ea... Preotul să o apropie și să o pună să stea înaintea Domnului.”

Astfel, în Numerii capitolul 5, vedem un exemplu clar despre spovadă, precum și despre mijlocirea preoților. În Numerii 6:11, capitolul imediat următor, vedem că dacă un om devine întinat de o anumită acțiune “preotul să aducă pe unul ca jertfă pentru păcat iar pe celălalt ca ardere de tot, și să facă ispășire pentru acela...“

PĂCATELE SUNT IERTATE PRIN PREOT

În Numerii 15, vedem din nou că păcatele sunt iertate prin preot.

Numerii 15:22-25- “Dacă păcătuiți din greșeală și nu împliniți toate aceste porunci pe care le-a dat Domnul lui Moise... toată adunarea să aducă un vițel ca ardere de tot... Preotul să se roage pentru toată adunarea fiilor lui Israel și li se va ierta...”

Acest lucru este repetat în Numerii 15:28.

EXOD ȘI LEVITIC ÎNVAȚĂ CĂ PREOȚII TREBUIE SĂ POARTE VEȘMINTE SPECIALE

În Exod 28:1-3, citim despre funcția preoțească, și că preoții poartă veșminte speciale.

Exod 28:1-3- “Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui... ca să-Mi slujească cu preoția... Să faci lui Aaron veşminte sfinţite... să facă lui Aaron veşminte sfinţite pentru ziua sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească.”

Citim același lucru în Levitic 16:32.

Levitic 16:32 – “Și vă va curăți preotul care fost uns... Să se îmbrace cu veșmintele de in, cu veșmintele sfinte.“

LEVITIC ÎNVAȚĂ CĂ EXISTĂ SĂRBĂTORI SPECIALE: ZILE SFINTE DE OBLIGAȚIE (SĂRBĂTORI DE PORUNCĂ)

În Levitic 23:4, citim despre sărbători speciale, sau zile sfinte de obligație, care trebuie respectate.

Levitic 23:4 – “Iată sărbătorile Domnului cu adunări sfinte pe care să le vestiți la timpurile lor hotărâte.”

Nu încape îndoială că Dumnezeu a întemeiat o preoție. Dumnezeu a întemeiat-o pentru ca oamenii să fie reconciliați, iertați și curățați prin slujirea preoților. Astfel a lucrat Dumnezeu în Vechiul Testament. Cum rămâne cu Noul Testament?

ISUS NU A VENIT SĂ STRICE LEGEA, CI SĂ O ÎMPLINEASCĂ – A ÎNTEMEIAT O PREOȚIE

Matei 5:17-18 – “[Isus a spus] Să nu credeți că am venit să stric legea sau profeții. Nu am venit să stric, ci să împlinesc. Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nicio iotă și nicio linioară nu va trece din lege, până ce nu se vor împlini toate.”

Isus nu a venit să strice legea sau profeții, ci să împlinească. Nu încape îndoială că Noul Testament îl depășește pe Cel Vechi. Îl depășește atât de mult încât Vechiul Testament nu mai rămâne în vigoare. Isus a îndeplinit toate profețiile din Vechiul Testament. A făcut un Testament (Legământ) Nou și superior, perfect, făcându-l pe Cel Vechi să dispară (Evrei 8:13).

Însă Noul Testament are asemănări cu Vechiul Testament, fiind împlinirea lui. De exemplu, în Vechiul Testament erau 12 triburi cu 12 lideri tribali, iar Moise avea 70 de bătrâni; de asemenea, în Noul Testament, Isus a avut 12 apostoli și 70 alți ucenici, după cum vedem în Luca 10. Un alt exemplu este cum Isus moștenește tronul lui David, după cum citim în Luca 1:32 și Faptele Apostolilor 2:30.

Luca 1:32 – “El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David…”

Isus și Regatul Său spiritual (Biserica Sa) îndeplinesc ceea ce a fost prefigurat în Regatul monarhiei lui David.

Un alt exemplu despre cum Noul Testament corespunde cu Vechiul ar fi modul în care, în Vechiul Testament, un tată transmite binecuvântarea către fiul său prin punerea mâinilor. În Deuteronom 34:9, vedem că autoritatea spirituală este transmisă de la Moise la Iosua prin punerea mâinilor. În mod asemănător, în Noul Testament preoții sunt hirotoniți prin punerea mâinilor, după cum citim în 2 Timotei 1:6.

Așadar, trebuie înțeles că în timp ce Regatul lui Isus și Noul Testament (Noul Legământ) întrec și anulează Vechiul Testament, cu toate acestea, Noul Testament îndeplinește, perfecționează și corespunde cu Vechiul în multe moduri. (Ar trebui scos în evidență faptul că iertarea păcatelor sau justificarea în Vechiul Testament era o dezlegare inferioară de păcate care îndepărta mânia lui Dumnezeu, însă nu ștergea complet păcatele. Iertarea completă a păcatelor a putut avea loc doar după venirea lui Isus Cristos și întemeierea Noului Testament. A se vedea Evrei 10:4).

Prin urmare, la fel cum, fără îndoială, a fost o preoție în Vechiul Testament, există preoție și în Noul Testament. Apostolii au fost făcuți preoți și episcopi de Isus Cristos.

ISUS DĂ APOSTOLILOR PUTEREA DE A IERTA PĂCATE

Isus dă preoților puterea de a ierta păcate. Citim aceasta clar în Ioan capitolul 20.

Ioan 20:21-23- “Atunci, Isus le-a zis din nou: Pace vouă. Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi. Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute.”

Isus spune: cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține (nu le veți ierta), vor fi ținute (nu vor fi iertate). Este cât se poate de clar. Apostolii ar putea determina care păcate să le ierte și care să le țină doar dacă aud o mărturisire a păcatelor. Acest pasaj dovedește că Isus a instituit spovada făcută la preoți.

CA FIUL OMULUI, ISUS ARE PUTEREA PE PĂMÂNT DE A IERTA PĂCATE ȘI POATE ȘI A TRANSFERAT ACEASTĂ PUTERE ALTORA

Chiar dacă înțelesul din Ioan 20:23 este evident, există un alt punct care trebuie remarcat în această privință. În Matei 9:6-8 citim:

Matei 9:6-8 – “[Isus a spus] Dar ca să știți că Fiul omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ (i-a spus paralizatului), Ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta... Văzând aceasta, mulțimile au fost cuprinse de teamă și îl glorificau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.”

Isus a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat, însă observați că acest pasaj evidențiază faptul că El are autoritate fiind Fiul omului să ierte păcate. Din moment ce Isus are autoritate de a ierta păcate ca Fiul omului (după cum este clar și din Matei 28:18, când El spune că i-a fost dată toată puterea în Cer și pe pământ) atunci El poate transfera această autoritate altora. Să privim Ioan 20:21 încă o dată:

Ioan 20:21 – “Atunci, Isus le-a zis din nou: Pace vouă. Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.“

La fel cum Isus a fost trimis ca Fiul omului cu putere pe pământ să ierte păcate, El îi trimite pe apostolii Săi pentru a distribui iertarea Sa altora.

SF. PAUL SPUNE CĂ PREOȚII ÎI RECONCILIAZĂ PE OAMENI CU DUMNEZEU, CA ÎMPUTERNICIȚI AI LUI CRISTOS

De aceea sf. Paul, care a fost făcut preot și episcop în Biserică, spune aceasta:

2 Corinteni 5:18-20 – “Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin Cristos și ne-a dăruit slujirea împăcării... Așadar, noi suntem împuterniciți ai lui Cristos ca și ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu.”

Acest pasaj spune clar că Isus îi trimite pe apostolii Săi să fie împuterniciți ai reconcilierii și iertării Sale. De aceea Biserica a învățat că preoții, ascultând spovada, stau în locul lui Cristos. Ei nu sunt un obstacol, ci cale a reconcilierii Sale; după cum spune sf. Paul: “Vă rugăm pentru Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu.“

De aceea în Ioan 20:23 Isus dă apostolilor Săi puterea de a ierta și a ține păcate, imediat după ce îi trimite în Ioan 20:21 (așa cum Tatăl Său l-a Trimis pe El).

Mai mult decât atât, în Faptele Apostolilor, citim că oamenii veneau și își mărturiseau păcatele.

Faptele 19:17-18 – “Lucrul acesta l-au aflat toți iudeii și grecii care locuiau în Efes; teama i-a cuprins pe toți și numele Domnului Isus era preamărit. Mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.“

Toate acestea demonstrează fără nicio îndoială că Isus a instituit spovada făcută la preoți.

ISUS DĂ APOSTOLILOR PUTEREA DE A LEGA ȘI A DEZLEGA PĂCATE

Confirmând și mai mult că Biblia învață despe spovada făcută la preot, vedem în Matei 18:18 că apostolilor le-a fost dată puterea de a lega și a dezlega păcate.

“Adevăr vă spun: Tot ce veți lega pe pământ va fi legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.“

Acest lucru are aplicație pentru iertarea păcatelor, și pentru faptul că Isus a distribuit autoritatea Sa preoților și episcopilor valizi din unica Sa Biserică. Autoritatea care este exercitată de preoți și episcopi trebuie folosită sub autoritatea unică a cheilor, care au fost date doar sfântului Petru în Matei 16:18-19.

DACĂ NE MĂRTURISIM PĂCATELE, EL ESTE FIDEL ȘI DREPT SĂ NE IERTE PĂCATELE

1 Ioan 1:9 – “Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate.”

Observați că pasajul spune “dacă” ne mărturisim păcatele, el este fidel și drept să ne ierte păcatele. Nu spune că ne va ierta păcatele indiferent dacă ne mărturisim sau nu păcatele, sau atâta timp cât credem.

IACOB 5 ÎNVAȚĂ DESPRE SACRAMENTUL CATOLIC UNGEREA DE PE URMĂ

În Iacob 5, vedem referiri la mărturisirea păcatelor, preoți, și iertarea păcatelor.

Iacob 5:14-16- “Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe bătrânii [preoții] bisericii și ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Iar rugăciunea făcută cu credință îl va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, iar dacă a săvârșit păcate, i se vor ierta. Așadar, mărturisiți-vă păcatele unii altora și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați. Rugăciunea stăruitoare a celui drept poate înfăptui multe.”

Acest pasaj este o dovadă clasică pentru sacramentul catolic ungerea de pe urmă. Ungerea de pe urmă este sacramentul catolic primit atunci când omul este pe moarte; este o ungere preoțească și un rit care, dacă este primit în mod corespunzător, îl întărește pe om în boala sa finală și îi iartă păcatele. În acest pasaj din Iacob 5, citim că trebuie să ne mărturisim păcatele unul altuia. Această instrucțiune vine direct după ce se face referire la a chema bătrânii/preoții Bisericii. Acceasta ne arată, încă o dată, necesitatea spovezii și preoților, precum și legătura dintre cele două.

Aceste lucruri demonstrează că Noul Testament învață că spovada făcută la preot este necesară pentru iertarea păcatelor de moarte comise după botez. De aceea Biserica Catolică tradițională, unica Biserică a lui Isus Cristos, a învățat aceasta de mai bine de 2000 de ani.

PĂRINȚII BISERICII PRIMARE AU ÎNVĂȚAT DESPRE SPOVADĂ

Părinții Bisericii de asemenea au crezut în spovadă și au învățat că este necesară. Mărturia lor confirmă că spovada este adevărata învățătură a lui Isus Cristos și a Bibliei.

În timpul primelor secole ale Bisericii, spovezile erau uneori făcute public la preot sau episcop în fața altora din congregație, iar uneori erau făcute în mod privat doar în fața preotului sau episcopului.

Una dintre cele mai bune dovezi de la părinții Bisericii pentru spovadă vine din aproximativ anul 245 d.Cr. de la faimosul scriitor al Bisericii primare, Origene.

Origene, Comentariu despre Luca 2, 245 d.Cr. – “... dacă am păcătuit, ar trebui să proclamăm: Am mărturisit păcatul meu, nu ți-am ascuns fărădelegea mea. Am zis: Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele. Căci dacă am făcut acest lucru, ȘI DACĂ NE-AM MĂRTURISIT PĂCATELE, NU SINGURI DOMNULUI, CI DE ASEMENEA ACELOR CARE NE POT VINDECA PĂCATELE ȘI ALUNGA RĂNILE, PĂCATELE NOASTRE VOR FI ȘTERSE DE EL.” (Sunday Sermons of the Great Fathers, Regnery Co: Chicago, IL, 1963, Vol. 1, p. 172.)

Origene învață clar că mărturisirea numai la Domnul nu este destul; trebuie făcută spovada la preot.

Didahia 4:14, 14:1, 70 d.Cr. – “Mărturisiți-vă păcatele în Biserică, nu mergeți la rugăciune având conștiința rea. Aceasta este calea vieții... În ziua Domnului adunați-vă, frângeți pâinea, dați mulțumire, după ce ați mărturisit fărădelegile voastre, pentru ca jertfa voastră să fie curată.”

Scrisoarea lui Barnaba, 19, 74 d.Cr. – “Să-ți mărturisești păcatele. Să nu mergi la rugăciune având conștiința rea. Aceasta este calea luminii.”

Sf. Ignațiu de Antiohia, Scrisoare către Filadelfieni 8, 110 d.Cr. – “Tuturor celor care se căiesc, Domnul le acordă iertare, dacă se întorc în pocăință la unitatea lui Dumnezeu, și la comuniunea cu episcopul.”

Sf. Irineu, Împotriva Ereziilor, 1:22, 185 d.Cr. – “Unele dintre aceste femei fac o spovadă... dar altele se rușinează să facă acest lucru, și în tăcere, ca și cum ar retrage de la ele speranța vieții lui Dumnezeu, ele fie cad total în apostazie sau ezită între cele două cursuri.”

Tertulian, Pocăință, 10:1, 203 d.Cr. – “[Cu privire la spovadă, unii] fug de această lucrare ca fiind o expunere a lor înșiși, sau amână de la o zi la alta. Presupun că se gândesc mai mult la modestie decât la mântuire, precum cei care contractă o boală în cele mai rușinoase părți ale corpului și evită să se facă cunoscuți medicului; și astfel pier împreună cu timiditatea lor.”

Sf. Ciprian de Cartagina, Cei căzuți 28, 251 d.Cr. – “Cu cât mai multă credință și frică salutară sunt cei care... își mărturisesc păcatele preoților lui Dumnezeu într-o manieră directă, și în întristare, făcând o declarație de conștiință deschisă... Vă îndemn, fraților, toți cei care au păcătuit să își mărturisească păcatele cât încă mai sunt în lumea asta, cât timp spovada lor încă mai este admisibilă, cât ispășirea și dezlegarea făcută prin preoți încă este plăcută înainte Domnului.” (Jurgens, The Faith of the Early Fathers, Vol. 1:553)

Sf. Vasile cel Mare, Regulile pe scurt, 288, 374 d.Cr. – “Este necesar să ne mărturisim păcatele celor care le-au fost distribuite misterele lui Dumnezeu. Cei care făceau pocăința cea de demult o făceau în fața sfinților. Este scris în Evanghelie că ei și-au mărturisit păcatele în fața lui Ioan Botezătorul [Mat. 3:6], dar în Faptele Apostolilor [19:18] ei au mărturisit apostolilor.”

Sf. Ioan Gură de Aur, Preoția 3:5, 387 d.Cr. – “Preoții au primit o putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici îngerilor nici arhanghelilor. Le-a fost spus: Tot ce veți lega pe pământ va fi legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat... Preoții... pot lega o rană care aparține sufletului însuși și trancende chiar cerurile. Nu le-a dat [Dumnezeu] toate puterile cerului? El spune: cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute.”

Sf. Ambrozie din Milan, Pocăință 1:1 d.Cr. – “Pentru cei cărora [dreptul de a lega și a dezlega] a fost dat... Căci acest drept a fost acordat numai preoților.”

Sf. Ieronim, Comentariu despre Eclesiast, 10:11, 388 d.Cr. – “Dacă șarpele, diavolul, mușcă pe cineva în secret, el infectează acea persoană cu veninul păcatului. Iar dacă cel care a fost mușcat tace și nu face pocăință, și nu vrea să-și mărturisească rana... atunci fratele și stăpânul său, care au cuvântul [de dezlegare] care îl va vindeca, nu-l pot ajuta foarte bine.”

Toate acestea dovedesc faptul că Biblia învață despre necesitatea mărturisirii păcatelor la preot (spovada la preot). Biserica Catolică tradițională a rămas mereu credincioasă acestei învățături biblice deoarece Biserica Catolică este unica Biserică a lui Cristos.

---