Mesajul de la Fatima: un semn ceresc marcând începutul sfârşitului lumii şi o predicţie a marii apostazii

Lucia, Francico, și Jacinta din Fatima

“În al treilea secret este prezis, printre alte lucruri, că marea apostazie în Biserică va începe la vârf.”[1]

Mesajul şi miracolul Sfintei Fecioare la Fatima în 1917 este unul dintre cele mai mari evenimente din istoria Bisericii catolice. Deoarece miracolul de la Fatima, care a avut loc pe 13 octombrie 1917, a fost prezis de dinainte că va avea loc, şi a fost îndeplinit în prezenţa a aproape 100.000 de persoane, este probabil cea mai mare minune din istoria catolică, în afara Învierii. De asemenea, mesajul şi miracolul de la Fatima prezintă o semnificaţie imensă pentru subiectul nostru: Adevărul despre ce s-a întâmplat de fapt cu Biserica catolică după Vatican II. Începând cu data de 13 mai 1917, în Fatima, Portugalia, Maica Domnului a apărut de şase ori lui Francisco (în vârstă de 9 ani), Jacinta (7 ani), şi Lucia (10 ani). Fecioara Maria le-a spus copiilor să se roage Rozariul în fiecare zi; le-a arătat o viziune a Iadului; şi a făcut profeţii despre Al Doilea Război Mondial şi extinderea comunismului (“erorile Rusiei”), printre altele.

Viziunea Iadului, arătată de Sf. Fecioară copiilor la Fatima:  “În timp ce a rostit ultimele cuvinte, Sfânta Fecioară şi-a deschis mâinile încă o dată aşa cum făcuse în celelalte 2 luni.  Razele [de lumină] păreau că străpung pământul, şi am văzut, cum ar fi, o mare de foc. Scufundaţi în acest foc am văzut demonii şi sufletele [celor osândiţi]. Cei din urmă erau precum jăraticul arzător şi transparent, înnegriţi sau ca un bronz şlefuit, având forme omeneşti.  Pluteau în acea ardere, ridicaţi în aer de flăcările ce apăreau din ei, împreună cu nori mari de fum. Cădeau pe fiecare parte – precum scânteile din focuri uriaşe – fără greutate sau echilibru, în mijlocul ţipetelor şi plânsetelor de durere şi disperare, care ne-au îngrozit şi ne-au făcut să tremurăm de frică (aceasta trebuie să fi fost priveliştea care m-a făcut să strig, aşa cum au spus oamenii că m-au auzit). Demonii se deosebeau prin asemănarea lor oribilă şi respingătoare cu animale înspăimântătoare şi necunoscute, negre şi transparente precum cărbunii arzători. Acea viziune a durat doar un moment, datorită bunei noastre Mame cereşti, care la prima apariţie ne-a promis să ne ducă în Rai. Fără aceasta cred că am fi murit de groază şi frică”. [2]

“Aţi văzut Iadul, unde merg sufletele sărmanilor păcătoşi. Pentru a-i salva, Dumnezeu voieşte să întemeieze în lume devoţiune la Inima mea Neprihănită”, Sf. Fecioară a spus copiilor.

Copiii de la Fatima, la scurt timp după viziunea Iadului… se putea vedea în înfăţişarea lor îngrozită adevărul cuvintelor lor: că ar fi murit de spaimă la viziunea Iadului dacă nu le-ar fi fost promis Raiul.

Pe 13 iulie 1917, Sf. Fecioară a spus copiilor că pe 13 octombrie 1917 va lucra un miracol pe care toţi vor trebui să-l creadă:

“Lucia a spus, ‘Aş dori să vă rog să ne spuneţi cine sunteţi, şi să faceţi o minune, pentru ca toți să creadă că ne-aţi apărut!’.

“‘Continuaţi să veniţi aici în fiecare lună‘, a răspuns Doamna. ‘În octombrie vă voi spune cine sunt şi ce doresc, şi voi face un miracol pe care toţi vor trebui să-l creadă’”  [3] (Sf. Fecioară Maria la Fatima, 13 iulie 1917).

Deoarece copiii au anunţat cu luni înainte de 13 octombrie că Doamna va face un miracol, între 70.000 şi 100.000 de persoane s-au adunat la Fatima, pe 13 octombrie, pentru a vedea miracolul care a fost prezis că va avea loc.  Au venit de asemenea mulţi necredincioşi să batjocorească, crezând că miracolul prezis nu va avea loc.  Cu toate acestea, după cum chiar presa seculară a confirmat, miracolul soarelui – aşa cum e cunoscut acum – a avut loc, exact cum a fost prezis de către copii şi de către Maica Domnului la Fatima.  Miracolul a uimit întreaga mulţime, necredincioşi cu inima împietrită convertindu-se, inclusiv atei şi masoni, iar mii au fost confirmaţi în Credinţa catolică.

Deasupra: mulţimea uluită la Fatima, pe 13 octombrie 1917, asistând la miracolul prezis al Sfintei Fecioare

În ce a constat miracolul soarelui încât a uimit atât de mult şi a convertit extaziata mulţime de peste 70.000 de oameni pe 13 octombrie 1917 la Fatima?  O examinare succintă a miracolului şi a semnificaţiei lui va ajuta mult pentru a înţelege Adevărul despre ce s-a întâmplat de fapt cu Biserica catolică după Vatican II.

“Soarele a stat în zenit clar ca un disc mare de argint, care, deşi luminos ca orice soare văzut vreodată, acum putea fi privit direct fără să se clipească, şi cu o satisfacţie unică şi încântătoare. Acest lucru a durat doar un moment. În timp ce mulţimea privea, mingea uriaşă a început să ‘danseze’ – acesta a fost cuvântul folosit de toţi martorii. Acum, se învârtea rapid ca o roată uriaşă de foc. După ce a făcut aceasta o vreme, s-a oprit. Apoi s-a rotit din nou, cu viteză ameţitoare. În cele din urmă a apărut o margine purpurie, ce întindea pe întreg cerul, ca de la un vârtej infernal, fâşii de flăcări de culoarea sângelui, ce reflectau pe pământ, pe arbori şi arbuşti, pe feţele ridicate şi pe haine, tot felul de culori strălucitoare în succesiune: verde, roşu, portocaliu, albastru, violet, întreg spectrul de fapt. Învârtindu-se nebuneşte în acest fel de trei ori, corpul ceresc de foc, a părut să se cutremure, şi apoi să cadă brusc,  într-un zig-zag puternic, spre mulţime.

” Un strigăt temător s-a rupt de pe buzele a mii de persoane îngrozite în timp ce cădeau în genunchi cu gândul că a venit sfârşitul lumii. Unii au spus că aerul a devenit mai cald în acel moment, şi că nu ar fi fost surprinzător dacă totul din jur ar fi izbucnit în flăcări, învăluindu-i şi consumându-i”[4].

”De fapt, peste tot în Portugalia presa anticlericală a fost obligată să mărturisească la fel. A existat un consens general privind elementele de bază.  Aşa cum dr. Domingos Pinto Coelho a scris în O Ordem, ‘Soarele, uneori era înconjurat de flăcări purpurii, alteori înconjurat cu galben şi roşu, alteori părea că se învârteşte foarte rapid, iar alteori părea că se desprinde de pe cer ca să se apropie de pământ …’”[5].

În timpul miracolului soarele a fost văzut accelerând spre pământ iar oamenii au crezut că a venit sfârşitul lumii. Semnificaţia ar trebui să fie evidentă: Fatima a fost un semn apocaliptic; a fost un semn că sfârşitul e aproape, că evenimentele care vor preceda punctul culminant al lumii şi A Doua Venire a lui Isus Cristos aveau să înceapă. Fiecare trebuie să-şi îndrepte viaţa înainte ca sfârşitul lumii să vină cu adevărat.

Pe baza acestor considerente, mulţi au concluzionat că Maica Domnului de la Fatima este femeia îmbrăcată cu soarele, descrisă în capitolul 12:1 al Apocalipsei:

“Şi s-a arătat în cer un semn mare: o femeie îmbrăcată cu soarele, şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele” (Apocalipsa 12: 1).

Văzătorii de la Fatima de asemenea au raportat că Maica Domnului era toată făcută din lumină – era mai strălucitoare decât soarele. Dovezile indică foarte puternic faptul că Sf. Fecioară de la Fatima a fost femeia îmbrăcată cu soarele profeţită în Apocalipsa capitolul 12.  De fapt, există o confirmare uimitoare că apariţia Sfintei Fecioare la Fatima a fost împlinirea profeţiei din Apocalipsă despre femeia îmbrăcată cu soarele.

Cotidianul masonic, O Seculo, fără să ştie confirmă uimitor faptul că Sfânta Fecioară a fost femeia îmbrăcată cu soarele din Apocalipsa 12:1

Miracolul Soarelui lucrat de Sf. Fecioară Maria la Fatima a fost raportat de ziare anticatolice din întreaga Portugalie. Redactorul-şef al ziarului masonic, liberal, anticlerical din Lisabona, O Seculo, a fost de faţă şi a raportat despre eveniment. Spre meritul său, a raportat onest despre minunea solară. Vrem să atragem atenţia asupra titlului articolului său care a fost publicat în O Seculo pe 15 octombrie 1917. Vorbind despre evenimentul extraordinar de la Fatima de pe 13 octombrie, articolul său în O Seculo de pe 15 octombrie a fost intitulat:

“Cum soarele a dansat în plină zi la Fatima. Apariţiile Fecioarei. – Semnul din Cer. – Mii îl declară miracol. – Război şi Pace.”[6]

Observaţi faptul că ziarul masonic anticlerical de Lisabona a descris evenimentul de la Fatima şi Miracolul Soarelui ca fiind “semnul din cer”.  Sună cunoscut?

Apocalipsa 12:1 – “Şi  s-a arătat în cer un semn mare: o femeie îmbrăcată cu soarele, şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele”

Se gândea ziarul masonic de Lisabona la Apocalipsa 12:1 când a publicat acest articol la scurt timp după minunea solară din 1917? Se gândeau anticlericalii la posibilitatea ca apariţia Sfintei Fecioare să constituie femeia îmbrăcată cu soarele şi “semnul din cer” descrise în Biblie? Desigur că nu; nici măcar catolicii din acea vreme nu făcuseră conexiunea dintre Fatima şi femeia îmbrăcată cu soarele, cu atât mai puţin anticlericalii care nici măcar nu credeau în Sfânta Scriptură sau probabil nici măcar nu ştiau despre profeţia din Apocalipsa 12:1!  Aşadar acest titlu fără să se ştie, a fost o confirmare dată de o sursă publică şi anticatolică, a faptului că Sfânta Fecioară de la Fatima şi miracolul ei din 13 octombrie au fost într-adevăr semnul profeţit în Apocalipsa 12:1!

E aproape ca şi cum cineva ar întreba pe Dumnezeu: Doamne, cum vom şti când marele “semn din cer” prezis în Apocalipsa 12:1 a avut loc?  Iar Domnul a răspuns:  acest semn va fi raportat chiar şi în ziarul masonic, citeşte titlul.

Acest fapt uimitor serveşte nu doar pentru a confirma că Maica Domnului de la Fatima este femeia din Apocalipsa 12:1 îmbrăcată cu soarele, dar, de asemenea, confirmă şi mai mult autenticitatea Credinţei catolice şi a Sfintei Scripturi.

De aceea, pentru a clarifica ceea ce vrem să spunem despre Fatima şi relevanţa sa despre ceea ce s-a întâmplat cu Biserica catolică după Vatican II, putem spune: întrucât Fatima a fost semnul profeţit în Apocalipsa 12:1, acest lucru înseamnă că suntem în era apocaliptică, în zilele de pe urmă ale lumii.

Fatima (semnul din Apoc. 12:1), şi balaurul mare roşu – comunismul – (semnul din Apoc. 12:3), apar împreună în 1917

Faptul că Apocalipsa vorbeşte despre “balaurul mare roşu” doar două versete mai târziu, sprijină în continuare ideea că Fatima a fost “semnul” din Apocalipsa 12:1. Scriptura pare să indice faptul că cele două vor veni pe scenă în acelaşi timp.

Apocalipsa 12:3-4 – “Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. Iar coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ.”

Mulţi comentatori consideră “balaurul mare roşu” să fie comunismul, deoarece comunismul este incontestabil asociat cu roşu, şi a fost responsabil pentru uciderea a peste 20 de milioane de oameni numai în Rusia. Sub Vladimir Lenin, bolşevicii au preluat Rusia pentru comunism – obţinând o victorie semnificativă, care a făcut comunismul o putere mondială – pe 7 noiembrie 1917, imediat după apariţiile Sfintei Fecioare la Fatima, care a avertizat despre răspândirea “erorilor Rusiei”. [7]  Chiar şi astăzi vorbim despre China comunistă ca fiind “China roşie”. Revoluţia comunistă în China a fost lansată în mod festiv de oameni cu “bannere uriaşe roşii, zeci de mii de steaguri roşii, şi grămezi de baloane roşii care zburau deasupra”. [8] Dovezile că “balaurul mare roşu” descrie imperiul comunist sunt destul de puternice.

De asemenea interesant este faptul că balaurul mare roşu trăgea a treia parte din stelele cerului:

Apocalipsa 12:3-4 – “Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu… Iar coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ”.

Este doar o coincidenţă că, la apogeul său, comunismul a ţinut a treia parte a lumii în strânsoarea lui?

Warren H. Carroll, The Rise and Fall of the Communist Revolution [Ascensiunea şi Căderea Revoluţiei Comuniste] p. 418:  “În timp ce Iosif Stalin intra în Valea umbrei morţii, mişcarea comunistă internaţională pe care o conducea a ţinut a treia parte a lumii în strânsoarea ei”. [9]

Sora Lucia de la Fatima a spus părintelui Fuentes în 1957 că ne aflăm în vremurile de pe urmă ale lumii

Sora Lucia, una din cei trei vizionari de la Fatima, a spus părintelui Fuentes în 1957:

“Părinte,  Preasfânta Fecioară nu mi-a spus că suntem în vremurile de pe urmă ale lumii dar m-a făcut să înţeleg aceasta din trei motive. Primul motiv este că ea mi-a spus că Diavolul e în dispoziţia în care se va angaja într-o bătălie decisivă împotriva Fecioarei. Iar o bătălie decisivă e bătălia finală unde o tabără va fi învingătoare iar cealaltă va pierde. Aşadar de acum trebuie să alegem tabăra. Fie suntem pentru Dumnezeu sau suntem pentru Diavol.  Nu este altă posibilitate.

”Al doilea motiv este pentru că a spus verilor mei, precum şi mie, că Dumnezeu oferă două ultime remedii lumii.  Acestea sunt sfântul Rozariu şi devoţiunea la Inima Neprihănită a Mariei.  Acestea sunt ultimele două remedii ceea ce înseamnă că altele nu vor mai fi.

”Al treilea motiv este că în planurile providenţei divine, Dumnezeu întotdeauna, înainte de a fi pe cale să pedepsească lumea, epuizează toate celelalte remedii.  Însă, când vede că lumea nu acordă deloc atenţie, El ne oferă – cum spunem noi în modul nostru imperfect de a vorbi – cu o anumită trepidaţie, ultimul mijloc de mântuire – Maica Lui Preasfântă. Este cu o anumită trepidaţie deoarece dacă dispreţuieşti şi respingi acest mijloc, nu vei mai avea iertare din partea Cerului căci se comite un păcat pe care Evanghelia îl numeşte păcatul împotriva Duhului Sfânt. Acest păcat constă în a respinge deschis, cu deplină cunoştinţă şi consimţământ, mântuirea pe care El ne-o oferă. Să ne amintim că Isus Cristos este un fiu foarte bun şi că nu permite ca să jignim şi să dispreţuim Preasfânta Sa Maică. S-a înregistrat în multe secole ale istoriei Bisericii mărturia evidentă care demonstrează, prin pedepsele teribile care s-au abătut asupra celor care au atacat onoarea Preasfintei Sale Mame, cum Domnul nostru Isus Cristos a apărat întotdeauna onoarea Mamei Sale”[10].

Aşa cum am discutat deja, principala caracteristică a vremurilor de pe urmă este o apostazie de la Credinţa catolică.  Chiar “în locul cel sfânt” (Roma) va fi “urâciunea pustiirii” (Mt. 24:15), şi o înşelătorie atât de mare încât, dacă ar fi posibil, până şi cei aleşi ar fi înşelaţi (Mt. 24:24).  Noul Testament ne spune că această amăgire se va întâmpla chiar în inima structurilor fizice ale Bisericii, în “templul lui Dumnezeu” (2 Tes. 2:4).  Aceasta se va întâmpla pentru că oamenii nu au primit iubirea adevărului (2 Tes. 2:10). Tocmai de aceea ultimele cuvinte din al treilea secret pe care Sfânta Fecioară ni le dă la Fatima pe 13 iulie 1917 sunt:

“În Portugalia dogma Credinţei va fi mereu păstrată, etc.”

Acestea sunt ultimele cuvinte date înainte de nedivulgatul al treilea secret. Din aceasta cercetătorii au concluzionat  că al treilea secret se referă sigur la o masivă criză spirituală şi apostazie de la Credinţa catolică printre cei care pretind că deţin autoritate în Biserică.

Din moment ce nu avem propoziţia completă a ultimelor cuvinte ale Sfintei Fecioare din mesajul din iulie, nu se poate spune cu siguranţă care este continuarea; însă propoziţia ar putea fi:  “În Portugalia dogma Credinţei va fi mereu păstrată în câţiva credincioşi rămaşi…”. Sau, “În Portugalia dogma Credinţei va fi mereu păstrată până la marea apostazie …”. Sau, “În Portugalia dogma Credinţei va fi mereu păstrată printre cei care ţin seama de avertismentele mele …”. Al treilea secret, fără îndoială, se referă la actuala apostazie a sectei Vatican II.  În această carte vom documenta în detaliu această apostazie.

După cum a fost citat şi la începutul acestei secţiuni, “pr.” Mario Luigi Ciappi, teolog papal al papei Pius al XII-lea a declarat:

“În al treilea secret este prezis, printre alte lucruri, că marea apostazie în Biserică va începe la vârf.”[11]

Alt “cardinal” al Bisericii Vatican II a recunoscut în mod uimitor că al treilea secret se referă la apostazia de după Vatican II.

“Cardinalul” Silvio Oddi:  “…al treilea secret [de la Fatima] … nu este despre o presupusă convertire a Rusiei … ci se referă la ‘revoluţia’ din Biserica catolică”[12].

Mărturii că Cerul a cerut ca Al Treilea Secret de la Fatima să fie dezvăluit cel târziu în anul 1960 [13]

canonicul Galamba:  “Când episcopul a refuzat să deschidă scrisoarea, Lucia l-a făcut să promită că va fi cu siguranţă deschisă şi citită lumii întregi, fie la moartea ei sau în 1960, oricare din acestea va fi mai întâi” (La Verdad sobre el Secreto de Fátima, pr. Joaquin Alonso, p. 46-47).

John Haffert:  “La casa episcopului (în Leiria), la masă m-am aşezat în dreapta lui, cu cei patru canonici. În timpul acelei prime cine, canonicul Jose Galamba s-a întors spre mine când episcopul părăsise momentan sala, şi a întrebat: ‘De ce nu-l rogi pe episcop să deschidă secretul?’. Încercând să nu arăt ignoranţa mea cu privire la secretul de la Fatima – care, la acea vreme, era aproape completă – m-am uitat la el pur şi simplu, fără expresie. El a continuat: ‘Episcopul poate deschide secretul. Nu trebuie să aştepte până în 1960’” (Dear Bishop!, John Haffer, AMI 1981, p. 3-4).

cardinalul Cerejeira:  În februarie 1960 patriarhul de Lisabona a raportat instrucţiunile pe care episcopul de Leiria “i le-a transmis lui” despre subiectul secretului al treilea: “Episcopul da Silva a închis (plicul sigilat de Lucia) în alt plic pe care a indicat că scrisoarea trebuia deschisă în 1960 de către el însuşi, episcopul Jose Correia da Silva, dacă era încă în viaţă, sau dacă nu, de patriarhul cardinal de Lisabona” (Novidades, 24 Februarie 1960, citat de La Documentation catholique, 19 Iunie 1960, col. 751).

canonicul Barthas:  În timpul convorbirilor cu sora Lucia pe 17-18 oct. 1946, a avut oportunitatea s-o întrebe despre al treilea secret. El scrie:  “Când ne va fi dezvăluit al treilea element al secretului?” La această întrebare, deja în 1946, Lucia şi episcopul de Leiria mi-au răspuns uniform, fără vreun comentariu şi direct: “În 1960”. Iar când am împins îndrăzneala mea şi am întrebat-o de ce este necesar să se aştepte până atunci, singurul răspuns pe care l-am primit de la oricare dintre ei a fost: “Pentru că Sf. Fecioară doreşte astfel”. (Barthas, Fátima, merveille du XXe siecle, p. 83., Fatima-editions, 1952).

cuplul Armstrong:  Pe 14 mai 1953, familia Armstrong a vizitat-o pe Lucia, şi au putut să o întrebe despre al treilea secret. În relatarea lor, publicată în 1955, au confirmat faptul că al treilea secret “trebuia să fie deschis şi divulgat în 1960.” (A. O. Armstrong, Fatima, pilgrimage to peace, The World’s Work, Kingswood, Surrey, 1955).

cardinalul Ottaviani:  Pe 17 mai 1955, cardinalul Ottaviani, pro-prefect al Sfântului Oficiu, a vizitat ordinul carmelitan sf. Tereza din Coimbra. A interogat-o pe Lucia despre al treilea secret, iar în conferinţa sa din 1967 a amintit: “Mesajul nu trebuia dezvăluit înainte de 1960. Am întrebat-o pe sora Lucia, ‘De ce această dată?’ Ea a răspuns: ‘Va deveni mai clar atunci (mais claro)’” (La Documentation catholique, 19 Martie 1967, col. 542).

pr. Joaquin Alonso, arhivar oficial pentru Fatima:  “Au vorbit de asemenea alţi episcopi – şi cu autoritate – despre anul 1960 ca fiind data indicată pentru deschiderea acestei scrisori faimoase. Astfel, atunci când episcopul titular de Tiava, şi episcop auxiliar de Lisabona, a întrebat-o pe Lucia când trebuia deschis secretul, a primit mereu acelaşi răspuns: în 1960” (La Verdad sobre el Secreto de Fátima, pr. Joaquin Alonso, p. 46).

pr. Joaquin Alonso: “Când Don Jose, primul episcop de Leiria, şi sora Lucia au fost de acord ca scrisoarea să fie deschisă în 1960, în mod evident s-au referit că acest conţinut trebuie făcut public pentru binele Bisericii şi al lumii” (ibid., p. 54).

episcopul Venancio:  “Nu cred că scrisoarea va fi deschisă înainte de 1960.  Sora Lucia a cerut ca să nu fie deschisă înainte de moartea ei sau înainte de 1960. Acum suntem în 1959 iar sora Lucia este sănătoasă” (La Verdad sobre el Secreto de Fátima, pr. Joaquin Alonso, p. 46).

pr. Fuentes:  Părintele Fuentes a luat un interviu sorei Lucia de 26 decembrie 1957, care  i-a spus: “Părinte, Preasfânta Fecioară este foarte tristă pentru că nimeni nu a acordat atenţie mesajului ei, nici cei buni nici cei răi. Cei buni continuă pe drumul lor însă fără a da importanţă mesajului ei. Nu pot să dau mai multe detalii pentru că încă e secret. Potrivit voinţei Preasfintei Fecioare, este permis doar sfântului părinte şi episcopului de Fatima să cunoască secretul, dar ei au ales să nu-l ştie, pentru ca să nu fie influenţaţi. Aceasta este a treia parte [secretul al treilea] a mesajului Sfintei Fecioare care va rămâne secret până în 1960” (La Verdad sobre el Secreto de Fátima, pr. Joaquin Alonso, p. 103-104).

F. Stein:  “Mărturiile care au anunţat pentru 1960 dezvăluirea secretului au o asemenea greutate şi sunt atât de numeroase încât, în opinia noastră, chiar dacă autorităţile ecleziastice de la Fatima [în 1959 nici măcar experţii nu cunoşteau încă faptul că Roma luase secretul de la episcopul de Leiria în urmă cu doi ani] nu au decis încă să publice secretul în 1960, s-ar vedea acum obligate de circumstanţe să facă aceasta” (Mensagem de Fatima, Iulie- August, 1959).

pr. Dias Coelho:  “…putem folosi, ca fapt incontestabil, această afirmaţie a dr. Galamba de Oliveira (în 1953) din Fatima, Altar do Mundo: ‘A treia parte a secretului a fost pecetluită în mâinile sfinţiei sale episcopul de Leiria, şi va fi deschisă fie după moartea văzătoarei sau cel mai târziu în 1960’” (L’Homme Nouveau, nr. 269, 22 Noiembrie 1959).

Toate mărturiile şi declaraţiile arată în mod clar că Cerul a dorit ca al treilea secret de la Fatima să fie dezvăluit întregii lumi nu mai târziu de 1960, pentru că va fi mai clar atunci.

De ce al treilea secret de la Fatima va fi mai clar în 1960?

A fost pe data de 25 ianuarie 1959 când Ioan al XXIII-lea a anunţat că a avut o inspiraţie specială pentru a convoca brusc un nou conciliu ecumenic. (25 ianuarie, apropo, a fost aceeaşi zi când pe cerul Europei a apărut lumina necunoscută care a luminat lumea înainte de Al Doilea Război Mondial.  Această lumină necunoscută, care a apărut pe 25 ianuarie 1938, a fost prezisă de către Sf. Fecioară la Fatima ca un avertisment că Dumnezeu va pedepsi lumea cu lucrurile descoperite în a doua parte a secretului.  Faptul că Ioan al XXIII-lea a convocat Vatican II pe 25 ianuarie, . a fost un avertisment despre pedeapsa următoare descrisă în al treilea secret?).

Acest conciliu convocat de Ioan al XXIII-lea în 1959 a fost conciliul Vatican II, rezultatele dezastruoase ale acestui conciliu fiind subiectul acestei cărţi.  Este acest conciliu, anunțat în 1959, motivul pentru care Sfânta Fecioară a cerut ca al treilea secret de la Fatima să fie dezvăluit până cel târziu în 1960?  Ne avertiza în mod direct despre apostazia care va rezulta din acest conciliu, care cu adevărat a dat naştere la o nouă, falsă, contra-Biserică catolică, după cum vom vedea în această carte?  Într-adevăr, singurul semn major care a avut loc până în 1960 care ar face lucrurile “mai clare” cu privire la apostazia imensă în care trăim acum, a fost că Ioan al XXIII-lea a anunţat intenţia sa în 1959 de a convoca un nou conciliu.  În opinia noastră, este destul de evident că al treilea secret de la Fatima se referă la apostazia rezultată dintr-un fals conciliu; în caz contrar, al treilea secret nu ar avea mai mult sens în 1960 aşa cum a menţionat Sfânta noastră Maică.

Note de final pentru Secţiunea 3:

[1] Comunicarea personală a lui Ciappi către profesorul Baumgartner la Salzburg, citată în The Devil’s Final Battle [Bătălia Finală a Diavolului], ediţie în engleză, compilată de Paul Kramer, Good Counsel Publications, 2002; de asemenea citat de pr. Gerard Mura, The Third Secret of Fatima: Has It Been Completely Revealed? [Al Treilea Secret de la Fatima: A Fost Dezvăluit în Întregime?],  în Catholic (publicat de the Transalpine Redemptorists, Orkney Isles, Scotland, Great Britain), Martie 2002.

[2] William Thomas Walsh, Our Lady of Fatima [Sfânta Fecioară Maria de la Fatima], ediţie în engleză, Doubleday Reprint, 1990, p. 81.

[3] William Thomas Walsh, Our Lady of Fatima, ediţie în engleză, p. 80.

[4] William Thomas Walsh, Our Lady of Fatima, ediţie în engleză, p. 145-146.

[5] William Thomas Walsh, Our Lady of Fatima, ediţie în engleză, p. 148.

[6] Cotidianul portughez O Seculo, 15 Octombrie 1917.

[7] Warren H. Carroll, The Rise and Fall of the Communist Revolution [Ascensiunea şi Căderea Revoluţiei Comuniste], ediţie în engleză, Front Royal, Virginia: Christendom Press, p. 93.

[8] Warren H. Carroll, The Rise and Fall of the Communist Revolution, ediţie în engleză, p. 538

[9] Warren H. Carroll, The Rise and Fall of the Communist Revolution, ediţie în engleză, p. 418

[10] Interviul pr. Fuentes cu sora Lucia, citat în The Whole Truth About Fatima [Întregul Adevăr despre Fatima], de Frere Michel de la Sainte Trinite, ediţie în engleză, Buffalo, NY: Immaculate Heart Publications, vol. 3, p. 503 [notă].

[11] Comunicarea personală a lui Ciappi către profesorul Baumgartner la Salzburg, citată mai sus.

[12] Silvio Oddi, Il tenero mastino di Dio [Umilul Câine de Pază al lui Dumnezeu], ediţie în italiană, Roma: Progetto Museali Editore, 1995, p. 217-218.

[13] Citatele de la acest punct sunt compilate de:  http://www.tldm.org/news/in_1960.htm