Rugăciunea originală a papei Leon al XIII-lea către sf. Mihail – o profeţie despre viitoarea apostazie în Roma

Rugăciunea către sf. Mihail arhanghelul a papei Leon al XIII-lea este profetică. Compusă în urmă cu peste 100 de ani, şi apoi suprimată, versiunea originală a rugăciunii către sf. Mihail este foarte interesantă şi controversată cu privire la situaţia în care se află astăzi adevărata Biserică catolică. Pe 25 septembrie 1888, după celebrarea liturghiei de dimineaţă, papa Leon al XIII-lea a devenit traumatizat până la punctul în care s-a prăbuşit la pământ. Cei prezenţi au crezut că murise. După ce şi-a recăpătat cunoştinţa, papa Leon al XIII-lea a descris o conversaţie înspăimântătoare pe care o auzise venind din apropierea tabernacolului. În conversaţie s-au auzit două voci – pe care le-a înţeles clar ca fiind una a lui Isus Cristos şi una a Diavolului. Diavolul s-a lăudat că ar putea distruge Biserica, dacă i-ar fi acordaţi 75 de ani să ducă la îndeplinire planul său (sau 100 de ani, potrivit altor relatări). Diavolul a cerut de asemenea să îi fie permisă “o influenţă mai mare asupra celor care mi se vor da să-mi slujească”. La aceasta, potrivit relatărilor, Domnul a răspuns: “îţi vor fi date timpul şi puterea”.

Zguduit profund de ceea ce a auzit, papa Leon al XIII-lea a compus următoarea rugăciune către sf. Mihail – care este de asemenea și o profeţie – şi a dispus să fie recitată după toate liturghiile obişnuite (Missa lecta) ca o protecţie pentru Biserică împotriva atacurilor din Iad. Mai jos este rugăciunea (reţineţi în special porţiunea îngroşată), urmată de câteva comentarii ale noastre. Rugăciunea a fost luată din The Raccolta, 1930, Benziger Bros., p. 314-315. The Raccolta este o colecţie autorizată de rugăciuni oficiale şi indulgenţe ale Bisericii catolice.

Rugăciunea:

Glorioase sfinte arhanghel Mihail, prinţ al oştirii cereşti, apără-ne în lupta grea care o ducem împotriva puterilor şi domniilor, conducătorilor acestei lumi de întuneric, împotriva duhurilor răului. Vino în ajutorul omului, pe care Dumnezeu l-a făcut veşnic, după chipul fiinţei Sale, şi l-a răscumpărat cu preţ scump de sub tirania Diavolului.

Luptă-te azi, împreună cu oştirea îngerilor sfinţi, lupta Domnului, aşa cum ai luptat odinioară împotriva lui Lucifer, căpetenia trufiei şi a îngerilor lui răzvrătiţi; aceştia nu au izbutit să ţi se împotrivească, şi nici nu a mai fost loc pentru ei în cer.

Acest şarpe din vechime care amăgeşte lumea întreagă, cel numit Diavol şi Satana, a fost aruncat în abis şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. Iată, vrăjmaşul antic şi ucigaşul de oameni a prins curaj. Prefăcut în înger al luminii, împreună cu toată hoarda duhurilor rele, în lung şi în lat a înconjurat şi a cotropit pământul, ca să şteargă de pe el numele lui Dumnezeu şi al Cristosului Său, iar sufletele menite cununii slavei veşnice să le răpească, să le nimicească şi să le piardă în pieirea veşnică. În oamenii cei depravaţi cu mintea şi stricaţi în inimă, balaurul varsă ca pe un râu necurat veninul răutăţii lui: duhul minciunii, al nelegiuirii şi al pângăririi şi suflarea ucigătoare a desfrânării, a tuturor viciilor şi nedreptăţilor.

Aceşti duşmani vicleni au umplut şi au ameţit de amărăciuni Biserica, Mireasa Mielului fără de pată; pe posesiunile ei cele mai sacre au pus mâinile lor pângăritoare. Chiar în locul sfânt, unde a fost statornicit tronul preasfântului Petru şi scaunul adevărului spre lumina neamurilor, au ridicat jeţul impietăţii lor îngrozitoare, cu scopul ticălos ca bătând păstorul, să poată risipi şi turma.

Arată-te deci, prinţ invincibil, poporului lui Dumnezeu, şi dă biruinţă împotriva duhurilor răutăţii care năvălesc. Pe tine te cinsteşte Biserica drept ocrotitor şi păzitor; pe tine te preamăreşte ca apărător împotriva puterilor nelegiuite ale Iadului; ţie ţi-a încredinţat Domnul sufletele celor răscumpăraţi spre a le aşeza în fericirea cerului. Roagă-te Dumnezeului păcii, să zdrobească pe Satana sub picioarele noastre, ca să nu-i mai poată ţine prinşi pe oameni şi să nu mai dăuneze Bisericii. Oferă rugăciunile noastre înaintea Celui Preaînalt, ca să ne întâmpine degrabă îndurările Domnului; şi să-l înşfaci pe balaur, pe şarpele din vechime, care este Diavolul şi Satana, să-l arunci din nou în abis, ca să nu mai amăgească neamurile. Amin.

Iată Crucea Domnului, fugiţi puteri vrăjmaşe. Biruit-a Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David. Fie, Doamne, mila ta spre noi, Precum şi noi nădăjduim în tine. Doamne, ascultă rugăciunea mea, Şi strigarea mea la tine să ajungă.

Să ne rugăm.

Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, chemăm sfântul tău nume şi ne rugăm stăruitor şi cu smerenie îndurării Tale, pentru ca, prin mijlocirea neprihănitei şi pururea Fecioare Maria, Mama noastră, şi a fericitului sfânt arhanghel Mihail, să binevoieşti a ne da ajutor împotriva Satanei şi a tuturor celorlalte duhuri necurate, care, căutând să dăuneze neamului omenesc şi să ducă sufletele la pieire, bântuie prin lume. Amin.

Citind rugăciunea (mai ales partea îngroşată) se poate vedea că papa Leon al XIII-lea părea să prevadă şi să prezică marea apostazie; şi părea să indice că această apostazie va fi condusă din Roma – Roma care singură este “locul sfânt, unde a fost statornicit tronul preasfântului Petru şi scaunul adevărului spre lumina neamurilor.” Papa Leon a prevăzut că acest loc (oraşul Vatican din Roma), unde a fost întemeiat tronul lui Petru de către primul papă, sfântul Petru însuşi, va deveni jeţul impietăţii Satanei, cu “scopul ticălos ca bătând păstorul (adevăratul papă), să poată risipi şi turma (credincioşii catolici).” Acestea sunt cuvintele papei Leon al XIII-lea.

Papa Leon al XIII-lea nu prezicea defectibilitatea Bisericii catolice (aşa ceva fiind imposibil căci porţile Iadului nu pot birui Biserica – Mt.16), nici defectibilitatea Scaunului lui Petru (lucru la fel imposibil), ci prezicea implementarea unei religii catolice contrafăcute, apostate, în Roma, în care “păstorul” (adevăratul papă) este înlocuit de un antipapă uzurpator (aşa cum s-a mai întâmplat uneori în istoria Bisericii), cu scopul ticălos ca “să poată risipi turma”.

Rugăciunea papei Leon a prevăzut de asemenea că apostaţii Satanei vor pune mâinile lor pângăritoare “pe posesiunile cele mai sacre ale Bisericii.” Care sunt cele mai sacre posesiuni ale Bisericii? Cele mai sacre posesiuni ale Bisericii sunt acele lucruri pe care Cristos i le-a încredinţat: şi anume, depozitul de credinţă (cu toate dogmele sale) şi cele şapte sacramente instituite de Însuşi Domnul nostru Isus Cristos. Aşadar rugăciunea papei Leon a prezis tentativa de distrugere a depozitului de credinţă odată cu apariţia Vatican II, şi noile rituri sacramentale ale Bisericii Vatican II. În această carte vom analiza în detaliu ambele subiecte. Vom vedea că punerea mâinilor pângăritoare ale lui Paul al VI-lea pe cele şapte rituri sacramentale ale Bisericii începând din 1969 – producând astfel o invalidă nouă liturghie, un invalid nou rit de hirotonire, şi rituri grav îndoielnice alea mirului şi ungerii de pe urmă – a îndeplinit la fix prezicerea papei Leon.

În 1934, remarcabila rugăciune a papei Leon (dată mai sus) a fost schimbată fără explicaţie. Fraza cheie care se referă la apostazia în Roma (locul sfânt, unde a fost statornicit tronul preasfântului Petru pentru lumina neamurilor) a fost eliminată. Aproximativ în aceeaşi perioadă, utilizarea versiunii mai lungi a rugăciunii către sf. Mihail după fiecare liturghie obişnuită, a fost înlocuită de o rugăciune mai scurtă, acum celebra prescurtată rugăciune către sf. Mihail:

“Sfinte Mihail arhanghelul, apără-ne în luptă, ocrotește-ne împotriva răutăţii şi curselor Diavolului; ne rugăm cu smerenie ca Dumnezeu să-l pedepsească; iar tu, prinţ al oştirilor cereşti, prin puterea dumnezeiască, aruncă-l în Iad pe Satana şi pe celelalte duhuri rele, care rătăcesc prin lume căutând să ruineze sufletele. Amin.”

Nu este nimic în neregulă cu această rugăciune către sf. Mihail; de fapt, este foarte bună şi eficace. Cu toate acestea, ideea este că nu e rugăciunea mai lungă pe care papa Leon al XIII-lea a compus-o. Rugăciunea scurtă a fost, în opinia multora, promovată ca un substitut, în aşa fel încât credincioşii să nu fie conştienţi de conţinutul incredibil al rugăciunii mai lungi dată mai sus. Dacă versiunea mai lungă a rugăciunii către sf. Mihail ar fi fost recitată la sfârşitul fiecărei liturghii obişnuite şi nu ar fi fost suprimată în 1934, cu cât mai multe milioane s-ar fi ridicat în rezistenţă la întâlnirea cu noua religie impusă după Vatican II despre care discutăm în această carte? Cât de mulţi şi-ar fi dat seama că se încearcă demontarea sistematică a Credinţei catolice tradiţionale după conciliul Vatican II?

Rugăciunea mai lungă a papei Leon al XIII-lea către sfântul arhanghel Mihail de asemenea se potriveşte perfect cu faimoasa apariţie şi predicţie a Sfintei Fecioare Maria de la La Salette în 1846: “Roma va pierde Credinţa şi va deveni scaunul Anticristului… Biserica va fi eclipsată.”