Sf. Petru a mers la Roma

Unii necatolici nu acceptă poziţia catolică cu privire la papalitate pentru că nu cred că sf. Petru a mers la Roma. Nu par să realizeze că a nega faptul că Petru a mers la Roma și a fost episcop acolo este asemănător cu a nega faptul că a existat Conciliul de la Niceea.

Mai întâi, vor spune că Biblia nu menţionează în mod explicit că sf. Petru a mers la Roma. Este adevărat că Biblia nu menţionează în mod explicit că sf. Petru a mers la Roma. Însă sunt numeroase lucruri cu privire la adevărurile Religiei creştine pe care Biblia nu le menţionează în mod explicit. De exemplu, sf. Ioan spune în Ioan 21:25 că sunt multe lucruri pe care le-a făcut Isus şi care nu au fost scrise în Biblie. Aşadar, faptul că Biblia nu spune în mod explicit ceva nu dovedeşte că nu s-a întâmplat. Găsim însă o aluzie despre faptul că Petru a fost la Roma în 1 Petru 5:13. În 1 Petru 5:13 sf. Petru spune că scrie din Babilon:

“Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.”

Babilonul era un nume codat pentru Roma, din cauza imoralităţilor notorii ale Romei. Majoritatea cărturarilor sunt de acord că Petru în mod sigur nu era în Babilon când scria aceste cuvinte din 1 Petru 5:13, ci în Roma. Atât sf. Ieronim cât şi Eusebiu (istoricul Bisericii din primele secole) erau de acord că sf. Petru a scris aceste cuvinte fiind în Roma. Mai mult decât atât, în epistola sa către romani, sf. Paul spune că nu a venit la Roma la acea vreme când scria epistola pentru că nu vroia să clădească pe fundaţia altui om.

Romani 15:20 şi 23: “…şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul … şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi …”

Nedorind să zidească pe temelia pusă de altul indică faptul că biserica de la Roma fusese zidită de un apostol, căci apostolii au zidit fundaţiile. Aşadar aceasta este probabil o referire subtilă din partea sf. Paul că sf. Petru a zidit biserica din Roma. Căci cine spun scriitorii Bisericii din primele secole că a zidit biserica din Roma? După cum vom vedea, ei spun în mod incontestabil că sf. Petru.

Este de asemenea posibil ca sf. Paul să nu-l fi menţionat pe sf. Petru pe nume în epistola sa către Romani, pentru că sf. Petru ar fi putut să fie temporar expulzat din Roma de sub Claudius în anul 49 d.Cr. În Faptele Apostolilor 18:2 este scris:

“… Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma.”

Vom analiza în continuare incontestabilele relatări istorice ce dovedesc că sf. Petru a mers la Roma, capitala imperiului roman. Dumnezeu a dorit ca apostolul său principal să-şi înfiinţeze episcopia la Roma, pentru ca oraşul care era capitala lumii să devină şi capitala permanentă a Bisericii Sale, pentru ca lumea care chema imperiul ce domnea sub numele de Roma să cheme Biserica Sa, ce avea să predice singura cale de mântuire, prin numele Biserica romană. Este de asemenea o realitate istorică faptul că sf. Paul, apostolul neisraeliţilor a mers la Roma în cele din urmă şi a murit acolo. Ambii sf. Petru şi sf. Paul au fost martiri în Roma, sub Nero, în aproximativ anul 67 d.Cr. Sf. Petru a fost răstignit cu capul în jos iar sf. Paul, fiind cetăţean roman, a fost decapitat. Dovezile istorice copleşitoare pentru acestea vin de la scriitorii Bisericii creştine din primele secole.

Aceşti scriitori proeminenţi care au trăit în primele secole ale Bisericii creştine sunt numiţi părinţii Bisericii. Cei mai vechi dintre aceşti părinţi ai Bisericii sunt numiţi părinţi apostolici, datorită legăturii lor strânse cu apostolii. Printre părinţii apostolici, sf. Ignaţiu de Antiohia ocupă un loc de frunte. Sf. Ignaţiu de Antiohia a trăit între aproximativ anii 50-117 d.Cr. A fost al treilea episcop al Antiohiei şi a fost instruit de sf. Ioan Apostolul. De asemenea, a murit eroic ca martir. Epistolele sfântului Ignaţiu de Antiohia reprezintă un fir comun în toate scrierile părinţilor apostolici. Sf. Ignaţiu vorbeşte în mod repetat despre autoritatea şi rolul episcopilor în Biserică. Aceasta ne arată că încă din primele secole, nu încăpea îndoială că Biserica lui Cristos avea ierarhie. Ignaţius de asemenea afirmă în termeni foarte clari că Euharistia este actualul Trup şi Sânge al Mântuitorului Isus Cristos.

Sf. Ignaţiu de Antiohia este primul scriitor înregistrat care a folosit termenul “Biserica catolică”. În scrisoarea sa către smirneni 8:2 scrisă în aproximativ anul 107 d.Cr. , sf. Ignaţiu scrie (Ante-Nicene Fathers, vol. 1, p. 90):

“Oriunde se afişează episcopul, să fie şi congregaţia prezentă; la fel cum, oriunde este Isus Cristos, acolo este Biserica catolică.”

În greacă cuvântul “catolic” înseamnă “universal”. Biserica catolică tradițională este Biserica creştină universală. Este unica Biserică universală a lui Isus Cristos, zidită pe Petru. E foarte interesant că primul autor înregistrat care a folosit termenul “Biserica catolică” a fost sf. Ignaţiu de Antiohia. În Faptele Apostolilor 11:26 citim că termenul “creştini” a fost de asemenea folosit pentru prima dată la Antiohia.

Faptele Apostolilor 11:26: “Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.”

Catolicii tradiționali şi creştinii sunt una şi acelaşi lucru pentru că Biserica catolică este Biserica creştină. De asemenea, sf. Ignaţiu de Antiohia a avut ceva interesant de spus despre Petru şi Paul la Roma. În epistola sa către romani 4 scrisă în aproximativ anul 110 d.Cr. , sf. Ignaţiu scrie (Ante-Nicene Fathers, vol. 1, p. 90):

“Nu vă poruncesc aşa cum au făcut Petru şi Paul”.

Ne vom întoarce la sf. Ignaţiu în alte secțiuni. Însă iată alte citate ale părinţilor Bisericii care arată că sf. Petru, conducătorul Bisericii creştine, a murit la Roma ca episcopul său dintâi.

Tertulian “Împotriva Ereticilor” 36:1 scrisă în anul 200 d.Cr. (Ante-Nicene Fathers, vol. 3, p. 260) spune:

“Dacă vii în Asia ai Efes. Din moment ce, cu atât mai mult, ești aproape de Italia, ai Roma, de unde vine şi autoritatea noastră. Cât de fericită este acea biserică pe care apostolii au turnat întreaga doctrină împreună cu sângele lor! unde Petru a îndurat o pătimire asemănătoare cu cea a Domnului!”

Observaţi că Tertulian, un scriitor foarte respectat al Bisericii din primele secole, în anul 200 d.Cr. , nu doar a indicat că Petru a fost la Roma, ci şi că autoritatea ecleziastică a bisericii sale vine de la biserica din Roma. În alte cuvinte, biserica unde sf. Petru a fost, biserica din Roma, avea autoritate superioară.

Eusebiu, istoricul Bisericii care a trăit în secolele 3 şi 4, atestă în multe locuri faptul că Petru era la Roma. Iată un exemplu: în Cartea 5 capitolul 28 nr. 3 din Istoria Bisericească, Eusebiu citează un autor care afirmă (Nicene and Post-Nicene Fathers, seria 2, vol. 1, p. 246):

“…Victor, care a fost al treisprezecelea episcop al Romei începând de la Petru…”

Istoria lui Eusebiu a Bisericii din primele secole dă succesiunile episcopilor din toate bisericile locale proeminente, inclusiv Roma.

În anul 200 d.Cr., Clement al Alexandriei a scris:

“Când Petru a predicat în public la Roma şi a explicat Evanghelia prin Duhul…”

(Citat de Eusebiu în Istoria Bisericească, Cartea 6, capitolul 14; Nicene and Post-Nicene Fathers, seria 2, vol. 1, p. 261)

Origen, alt scriitor proeminent al Bisericii primelor secole, care a trăit între anii 185-253, a scris în a treia sa carte despre Geneză:

“…Petru… în cele din urmă, după ce a venit la Roma, a fost răstignit cu capul în jos;”

(Citat de Eusebiu, Istoria Bisericească, Cartea 3, capitolul 1; Nicene and Post-Nicene Fathers, seria 2, vol. 1, p. 132)

Sf. Epifanie de Salamina a scris în lucrarea sa “Panarion” 27:6 anul 374 d.Cr. (The Panarion of Epiphanius of Salamis, Book 1, S. 1-46, Frank Williams, Brill Academic Pub, Sep. 1987):

“La Roma, primii episcopi au fost Petru şi Paul, apostolii înșiși, apoi Linus, apoi Anaclet, apoi Clement, un contemporan cu Petru şi Paul…”

În scrisoarea sa către Antonianus scrisă în anul 251 d.Cr., sf. Ciprian, episcop din Cartagina, a scris cu privire la episcopul Romei, Fabian (Ante-Nicene Fathers, vol. 5, p. 329):

“… atunci când locul lui Fabian, adică, atunci când locul lui Petru…”

Sf. Optatus, care a fost căpetenia oponenţilor ereziei donatismului din secolul 4, episcopul regiunii Milevis, a scris în “Schisma Donatiştilor” 2:2 în anul 367 d.Cr. (The work of St. Optatus, bishop of Milevis, against the Donatists, Vassall-Phillips, Oliver Rodie London, New York Longmans, Green, 1917):

“Nu puteţi nega că sunteti conştienţi, că în oraşul Romei, scaunul episcopal a fost dat mai întâi lui Petru, scaunul în care Petru a şezut, acelaşi care a fost căpetenia tuturor apostolilor… ca în acest unic scaun unitatea să fie menţinută de toţi… oricine ar înălţa alt scaun în opoziţie cu acest scaun unic, ar fi, prin acea faptă, un schismatic şi un păcătos. Pe unicul scaun… Petru a șezut primul. Petru a fost succedat de Linus…”

Observaţi că acest părinte al Bisericii indică faptul că scaunul lui Petru, scaunul episcopului Romei, este scaunul de autoritate în care unitatea Bisericii universale este menţinută.

Lactantius, scriitor al Bisericii primelor secole, a scris în “Despre moartea persecutorilor” capitolul 2 în anul 320 d.Cr. (Ante-Nicene Fathers, vol. 7, p. 301-302):

“Când Nero împărăţea, apostolul Petru a venit la Roma și a lucrat anumite miracole ajutat de puterea lui Dumnezeu, iar convertind pe mulţi la adevărata religie, a stabilit un templu ferm şi credincios pentru Dumnezeu.”

Sf. Augustin, un luminător al Bisericii din primele secole, care este citat în mod frecvent chiar şi de necatolici, a scris în scrisoarea sa către Generosus anul 400 d.Cr. cu privire la succesiunea episcopilor Bisericii Romei (Nicene and Post-Nicene Fathers, seria 1, vol. 1, p. 298):

“Dacă succesiunea episcopilor trebuie să fie avută în vedere, cu cât mai sigur și benefic îi numărăm pe cei de la Petru însuşi, căruia, ca unuia ce reprezintă întreaga Biserică, Domnul i-a spus: Pe această piatră voi zidi Biserica Mea … Petru a fost succedat de Linus…”

Multe alte citate ar putea fi arătate, pentru a stabili adevărul istoric indiscutabil că sf. Petru a murit la Roma ca martir şi ca cel dintâi episcop.