^
^
Padre Pio | “Ortodoxia” Răsăriteană expusă | Dovezi uimitoare pentru Dumnezeu | A cazut, a cazut Babilonul!! | Știri | Convertire la Credinţa Catolică | Probleme & grupuri tradiționale catolice | Spiritualitate | Dicţionar Catolic |
Al treilea secret de la Fatima | În afara Bisericii nu este Mântuire | Introducere & Despre noi, & Informatii de contact | Fatima | Sfântul Rozariu | Biserica “Catolică” Vatican II expusă | What Fake Christians Get Wrong About Ephesians | Respingând pofta & impuritățile Iadului |
Biblia învață că Isus este cu adevărat prezent în Euharistie
Ioan 6:54 – “Dar Isus le-a zis: ‘Adevăr, adevăr vă spun vouă: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. ’”
Protestanții nu cred că Euharistia este cu adevărat trupul, sângele, sufletul și divinitatea lui Isus Cristos. Catolicii cred că după consacrare la liturghie, “Domnul Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat, este realmente, cu adevărat și substanțial conținut” în Euharistie sub aspectul pâinii și vinului (Conciliul Tridentin, Decretul despre Euharistie). Punctul de vedere catolic despre Euharistie a fost unanim ținut în primii 1500 de ani ai creștinătății. Suportul biblic pentru învățătura catolică despre Euharistie este covârșitor și de netăgăduit.
ÎN IOAN CAPITOLUL 6, ISUS SPUNE CLAR CĂ TRUPUL SĂU ESTE MÂNCARE ȘI CĂ SÂNGELE SĂU ESTE BĂUTURĂ, ȘI CĂ ESTE NECESAR A MÂNCA TRUPUL SĂU ȘI A BEA SÂNGELE SĂU
Isus spune în mod repetat, în cei mai clari termeni, că trupul Său este hrană iar sângele Său este băutură. El spune că cei care nu mănâncă trupul Său și nu beau sângele Său nu vor avea viață în ei.
IUDEII AU LUAT ÎN DERÂDERE NOȚIUNEA DE A MÂNCA TRUPUL SĂU; CA RĂSPUNS, ISUS CONFIRMĂ CĂ EXACT ACEASTA A VRUT SĂ SPUNĂ
Necatolicii spun că vorbele lui Isus din Ioan 6 nu sunt menite a fi înțelese literal. Ei spun că Isus vorbea doar metaforic sau simbolic. Această interpretare nu este justificată de contextul din Ioan 6. Mai mult, este clar contrazisă de ceea ce a spus Isus iudeilor imediat după ce aceștia și-au exprimat neîncrederea față de ideea de a manca trupul Său.
Iudeii nu credeau că este posibil (sau că Isus s-ar putea referi cu adevărat) ca El să le dea trupul Său să mănânce. Ei au spus exact ceea ce spun protestanții din zilele noastre. Dacă Isus ar fi vorbit în termeni pur metaforici (mai degrabă decât literal), așa cum spun protestanții, atunci aici a fost ocazia perfectă pentru ca El să-i asigure că temerile lor sunt nefondate. A fost momentul perfect pentru ca Isus să explice că nu a vrut să spună cu adevărat ca oamenii să mănânce trupul Său, ci că a vrut să spună altceva.
Deci, ce le spune Isus? Ca răspuns la neîncrederea lor, vedem că Isus repetă același mesaj, că este necesar a mânca de fapt trupul Său și a bea sângele Său, însă folosind termeni chiar mai puternici. Le spune că dacă nu mănâncă trupul Său și nu beau sângele Său nu vor avea viață în ei (Ioan 6:53).
MAI MULT: ÎN IOAN 6:54, BIBLIA TRECE DE LA CUVÂNTUL PHAGO (ÎNSEMNÂND “MĂNÂNCĂ”) LA TROGO (ÎNSEMNÂND “MESTECĂ” SAU “ROADE”) PENTRU A NU EXISTA NICIO ÎNDOIALĂ CĂ ISUS SE REFERĂ REALMENTE LA A MÂNCA TRUPUL SĂU
Cuvântul phago (însemnând “a mânca” sau “consuma”) este folosit de nouă ori în textul grecesc original din Ioan 6:23-53. Phago este suficient pentru a transmite ideea de a mânca trupul lui Isus Cristos. Imediat după ce iudeii și-au exprimat neîncrederea că Isus ar putea să se refere la așa ceva, citim (în Ioan 6:54) că Isus a trecut la un cuvânt chiar mai puternic și mai grafic. Cuvântul folosit de El atunci (în Ioan 6:54 și următoarele) este trogo. Acest cuvânt înseamnă literalmente “a mesteca, roade sau mastica”, după cum va confirma până și un studiu biblic protestant accesibil pe internet (studylight.org/lex/grk/view.cgi?number=5176). Prin urmare, pentru a eradica orice îndoială cu privire la necesitatea de a mânca trupul Său, Isus trece la un cuvânt care înseamnă nimic altceva în afară de literalmente a mânca (“mesteca, roade”). Același cuvânt trogo este folosit în Matei 24:38 și Ioan 13:38 pentru a face referire literalmente la a mânca.
În lumina acestor dovezi, este absurd a susține că Isus nu vroia să spună că oamenii ar mânca de fapt trupul Său și ar bea sângele Său.
CUM RĂMÂNE CU IOAN 6:63?
Confruntându-se cu dovezile copleșitoare din Ioan 6 că Euharistia este trupul și sângele real al lui Isus Cristos, anumiți necatolici vor încerca orice ca să le combată. Ei vor arăta spre Ioan 6:63.
Ei spun că acest lucru arată că Isus nu vroia să spună că oamenii vor mânca trupul Său. Însă această afirmație nu este validă. Este dezmințită de următoarele puncte.
În primul rând, știm că Isus nu vorbește despre trupul Său în partea versetului unde El spune “trupul nu folosește la nimic”. Luați în considerare această întrebare: trupul lui Isus nu folosește la nimic? Dar Întruparea Lui? Cum ar putea să spună că trupul Său nu folosește la nimic, când tocmai a spus în repetate rânduri (Ioan 6:51, etc.) că trupul Său este viața lumii?
Dacă Isus ar vorbi despre trupul Său când a spus că trupul nu folosește la nimic, atunci s-ar contrazice pe Sine. Isus ar fi spus că trupul Său este viața lumii (Ioan 6:51, etc.) exact înainte de a le spune că “nu folosește la nimic”. Aceasta e imposibil și ridicol. Isus nu vorbea despre trupul Său când a a spus “trupul nu folosește la nimic”.
În al doilea rând, Isus spune că oamenii trebuie să mănânce trupul Său și să bea sângele Său (și că trupul Său este mâncare), de aproximativ zece ori în acest capitol. Nici măcar o singură dată nu dă vreo indicație că sensul lui nu este literal; nu face acest lucru nici aici.
Mai degrabă, scoțându-le în evidență că ceea ce a spus despre trupul și sângele Său este “duh și viață”, Isus risipea noțiunea lor că trebuie să fie preocupați doar de a avea carne să mănânce pentru susținerea vieții fizice. Euharistia este cu adevărat trupul și sângele lui Isus (după cum El clarifică), precum și sufletul și divinitatea Sa, dar aduce în primul rând o înzestrare spirituală. Este duh și viață. Este în primul rând pentru susținerea vieții spirituale și pentru a avea viață veșnică.
Nu este primită în scopul de a umple un stomac înfometat, ci pentru viața și harurile spirituale inestimabile pe care le aduce. Asta e ceea ce Isus le spunea. Acest lucru este confirmat de punctul următor, care arată că până și după cuvintele Sale din Ioan 6:63, mulți dintre discipolii lui Isus l-au părăsit din cauza “cuvântului greu” despre trupul și sângele Său. Au realizat că Isus le spunea că trebuie să mănânce trupul Său și să bea sângele Său, însă pur și simplu au refuzat să accepte.
DUPĂ CE LE SPUNE CĂ TREBUIE SĂ MĂNÂNCE TRUPUL SĂU ȘI SĂ BEA SÂNGELE SĂU, MULȚI DINTRE DISCIPOLII LUI L-AU PĂRĂSIT; ACEASTA DOVEDEȘTE CĂ ERA CLAR PENTRU TOȚI CEI PREZENȚI CĂ ISUS A SPUS ȘI S-A REFERIT CĂ OAMENII TREBUIE SĂ MĂNÂNCE TRUPUL SĂU
Dacă Isus nu ar fi vrut să spună cu adevărat că oamenii trebuie să mănânce trupul Său și să bea sângele Său, atunci ar fi clarificat semnificația Lui și i-ar fi oprit pe acești discipoli, ca să nu plece din cauza unei neînțelegeri. Ar fi spus ceva de genul: “Așteptați, m-ați înțeles greșit. Vorbeam doar simbolic. Nu vroiam să spun că oamenii trebuie să mănânce cu adevărat trupul Meu și să bea sângele Meu.” Însă nu face nimic de acest gen. Îi lasă pe toți care nu acceptă mesajul Său să plece. Acesta este un indiciu contextual covârșitor că toată lumea a înțeles că Isus vorbea literalmente de necesitatea de a mânca trupul Său și de a bea sângele Său. Pur și simplu nu au putut accepta, iar Isus nu avea de gând să nege adevărul sau să modifice ceea ce le-a spus.
Faptul că mulți dintre discipolii Săi l-au părăsit datorită necesității de a mânca trupul Său și de a bea sângele Său este din păcate ilustrativ pentru modul în care această chestiune, în diferite momente ale istoriei Bisericii, avea să fie o cauză principală datorită căreia unii oameni au părăsit adevărata Credință. S-a întâmplat din nou în secolul al 16-lea, când mulți l-au părăsit pe Isus și adevărata Sa Credință deoarece au refuzat să creadă că Euharistia este adevăratul trup și sânge al lui Isus Cristos.
PROTESTANȚII ADMIT CĂ SÂNGELE MIELULUI DE PAȘTI MENȚIONAT ÎN EXOD 12, CU CARE EVREII TREBUIAU SĂ-ȘI MARCHEZE UȘILE, SEMNIFICĂ PE ISUS CA MIELUL LUI DUMNEZEU UCIS PENTRU PĂCATELE LUMII; EI NU REALIZEAZĂ CĂ DUMNEZEU A PORUNCIT EVREILOR ȘI SĂ MĂNÂNCE MIELUL DE PAȘTE
În Exod 12 citim că Dumnezeu a poruncit evreilor să-și marcheze ușile cu sângele unui miel. Îngerul morții, trecând prin Egipt, avea să ocolească ușile israeliților care erau marcate su sânge.
Protestanți și catolici recunosc imediat că sângele mielului de Paști (un eveniment real) a fost, de asemenea, un tip (o prevestire) a lui Isus Cristos, adevăratul Miel de Paște. El este adevăratul Miel care a fost ucis. Sângele lui a fost vărsat pentru a salva lumea. Oamenii trebuie să primească meritul Pătimirii Sale pentru a fi mântuiți. Noul Testament declară în mod repetat că Isus este “Mielul lui Dumnezeu” care ia păcatele lumii (Ioan 1:29; 1 Petru 1:19; Apoc. 22:1; Apoc. 15:3, etc). Sf. Paul descrie în mod specific pe Isus ca Mielul de Paște, în 1 Corinteni 5:7.
Este clar că sângele mielului de Paști este un tip de sângele lui Isus Cristos, și că mielul de Paști este un tip de Isus Cristos. Acum, iată partea interesantă despre această chestiune. Evreilor nu li s-a poruncit doar să-și marcheze ușile cu sângele mielului; li s-a poruncit, de asemenea, să mănânce mielul!
Necesitatea de a consuma mielul de Paște ne arată necesitatea de a mânca trupul Fiului Omului în Euharistie. Nu este suficient a fi marcat cu sângele Mielului; trebuie, de asemenea, să consumi Mielul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pentru a fi mântuit. Este necesar a-L primi în Euharistie. El devine prezent la o liturghie catolică validă*. Este interesant și faptul că nimănui dintre cei care nu făceau parte din familia lui Dumnezeu nu le era permis să mănânce mielul (Exod 12:43-45), la fel cum nimănui dintre cei nu fac parte din adevărata Credință nu le este permis să primească Euharistia.
(*Liturghie catolică tradițională în latină, sau de rit bizantin – greco catolică și alte rituri estice catolice)
ISUS A FĂCUT MINUNEA ÎNMULȚIRII PÂINILOR ȘI PEȘTILOR CU O ZI ÎNAINTE DE A LE SPUNE DESPRE EUHARISTIE, PENTRU A ARĂTA TUTUROR CĂ SUPRAABUNDENȚA MIRACULOASĂ ESTE POSIBILĂ
Exact în același capitol în care Isus vorbește atât de clar despre primirea trupului și sângelui Său în Euharistie, citim că a înfăptuit miracolul înmulțirii pâinilor și peștilor.
În mod miraculos, 5000 de oameni au mâncat din ceea ce a început ca cinci pâini de orz și doi pești. Isus a făcut această minune în ziua înainte ca El să le spună că trebuie să primească trupul și sângele Său în Euharistie. Făcând acest miracol tocmai înainte de a le spune că trebuie să primească trupul și sângele Său în Euharistie, Isus a intenționat să le arate că un astfel de lucru este posibil. Căci conceptul de a mânca trupul și sângele lui Cristos era complet nou și uluitor pentru ei. În același fel, ideea că El ar deveni miraculos prezent pentru oameni în multe locuri era uluitor. Multiplicarea miraculoasă a mâncării a fost destinată să risipească îndoiala, să le câștige încrederea completă în cuvintele Sale înainte de a le spune despre miracolul Euharistiei. Multiplicarea hranei într-adevăr semnifică hrana miraculoasă a Euharistiei, care nu este pâine, ci trupul și sângele lui Cristos.
EUHARISTIA NU POATE FI DOAR PÂINE OBIȘNUITĂ; ALTFEL AR FI INFERIOARĂ FAȚĂ DE TIPUL EI DIN VECHIUL TESTAMENT, MANA DIN PUSTIE, CARE A APĂRUT SUPRANATURAL
Nu poate fi nicio îndoială că mana din pustie (Exod 16) a prefigurat Euharistia. Isus face o legătură între cele două în Ioan capitolul 6.
Isus face referire la mana din pustie, iar apoi spune că trupul Său este adevărata mana din pustie. Mana din pustie era pâine, însă pâine care a apărut miraculos. A căzut în fiecare zi, cu excepția sâmbetei, timp de 40 de ani cât israeliții erau în deșert. A apărut ca și cum ar fi căzut din cer.
Împlinirea Noului Testament este mai mare decât tipul din Vechiul Testament. Dacă, după cum spun protestanții, Euharistia e doar pâine obișnuită, atunci ar fi inferioară față de mana din pustie, care a apărut miraculos. Ar fi inferioară față de tipul ei din Vechiul Testament. Aceasta nu are sens; nu poate fi cazul. Euharistia trebuie să fie supranaturală și miraculoasă într-un fel.
ISUS SPUNE: “ACESTA ESTE TRUPUL MEU” ȘI “ACESTA ESTE SÂNGELE MEU” EL NU SPUNE: ESTE DOAR UN SIMBOL AL TRUPULUI ȘI SÂNGELUI MEU
Până și traducerile protestante, precum versiunea King James, arată că Isus proclamă Euharistia a fi trupul și sângele Său. Erau multe moduri pentru Isus a spune în ebraică sau aramaică “aceasta reprezintă trupul meu”, sau “acesta este un simbol al trupului meu”, însă nu face aceasta. El spune “acesta este trupul meu” și “acesta este sângele meu”.
Mai mult, contrar la ceea ce cred unii, cuvintele “faceți aceasta în amintirea mea” (Luca 22:19) nu sugerează că Euharistia este doar un simbol. Cuvântul grecesc pentru “amintire” este anamnesis. Are o semnificație sacrificială. Este una din jertfele sacrificiale ale Vechiului Testament. Înseamnă a face prezentă din nou ca jertfă sacrificială. Isus le spune ca ei să ofere adevăratul trup și sânge al Său Tatălui ca sacrificiu memorial.
LIMBAJUL LUI ISUS CORESPUNDE CU CEL DIN EXOD 24 AL LUI MOISE ÎN FONDAREA PRIMULUI LEGĂMÂNT, CARE AVEA SÂNGE ADEVĂRAT
Întemeierea Euharistiei (despre care citim în Matei 26, Marcu 14 și Luca 22) corespunde în mod clar cu întemeierea primului legământ în Exod 24.
Observați similitudinea de limbaj dintre întemeierile celor două legăminte. Isus întemeiază noul legământ în sângele Său pe același tipar pe care Moise a întemeiat primul legământ. Noul legământ al lui Isus îl înlocuiește pe cel vechi, și va fi Noul și Veșnicul Legământ. Însă dacă sângele menționat de Isus nu este sânge real – ci doar un simbol, așa cum spun protestanții – atunci Noul Legământ ar fi inferior celui Vechi; căci întemeierea Vechiului Legământ a inclus sânge real.
1 CORINTENI 10 CLAR ÎNVAȚĂ CĂ EUHARISTIA ESTE ÎMPĂRTĂȘIREA CU ADEVĂRATUL TRUP ȘI SÂNGE AL LUI CRISTOS
Sf. Paul este clar că Euharistia este adevăratul trup și sânge al lui Isus Cristos.
1 CORINTENI 11 SPUNE CĂ A PRIMI EUHARISTIA CU NEVREDNICIE ÎNSEAMNĂ A PĂCĂTUI ÎMPOTRIVA ADEVĂRATULUI TRUP ȘI SÂNGE AL DOMNULUI
Potrivit învățăturii clare a Bibliei, cel care primește Euharistia cu nevrednicie este vinovat față de trupul și sângele Domnului. Sf. Paul spune că acea persoană mănâncă și bea osândă, deoarece primește Euharistia fără dispozițiile și discernământul corespunzător. Dacă Euharistia este doar o bucată de pâine și niște vin luate în memoria lui Cristos, cum se poate ca cel care le primește cu nevrednicie să fie găsit vinovat față de trupul și sângele Domnului? Desigur, aceasta nu ar fi posibil, decât dacă Euharistia este într-adevăr trupul și sângele lui Cristos.
BISERICA CREȘTINĂ PRIMARĂ A CREZUT ÎN UNANIMITATE CĂ EUHARISTIA ESTE TRUPUL ȘI SÂNGELE LUI CRISTOS
În afară de dovezile biblice clare pe care le-am văzut, mărturia Bisericii primare sprijină în unanimitate învățătura catolică despre Euharistie. Oricine își face timp să consulte părinții Bisericii cu privire la acest punct, va descoperi că toți au crezut că Euharistia este trupul și sângele lui Isus Cristos. Părinții Bisericii sunt scriitorii creștini din primele secole. Ei sunt cei care au primit Tradiția de la apostoli.
Punctul de vedere protestant despre Euharistie era străin pentru întreaga Biserică creștină pentru primii 1500 de ani de existență. Pot fi citate multe pasaje de la părinții Bisericii despre această chestiune, însă vom cita doar trei. În 110 d.C., sf. Ignațiu de Antiohia (unul dintre părinții apostolici, în general, recunoscut de protestanți) a spus următoarele despre un grup de eretici care negau că Euharistia este trupul lui Cristos. Se referea la dochetiști, care mai negau și realitatea Întrupării și Răstignirii.
Să negi învățătura catolică despre Euharistie înseamnă să negi învățătura clară a lui Isus Cristos și a Bibliei.