^
^
Padre Pio | “Ortodoxia” Răsăriteană expusă | Dovezi uimitoare pentru Dumnezeu | A cazut, a cazut Babilonul!! | Știri | Convertire la Credinţa Catolică | Probleme & grupuri tradiționale catolice | Spiritualitate | Dicţionar Catolic |
Al treilea secret de la Fatima | În afara Bisericii nu este Mântuire | Introducere & Despre noi, & Informatii de contact | Fatima | Sfântul Rozariu | Biserica “Catolică” Vatican II expusă | What Fake Christians Get Wrong About Ephesians | Respingând pofta & impuritățile Iadului |
Biblia învață că botezul regenerează și este indispensabil pentru mântuire
Majoritatea protestanților de astăzi nu cred că botezul regenerează. În această categorie se află baptiști, prezbiterieni, penticostali, majoritatea evanghelicilor, și mulți alții. Ei nu cred că botezul înlătură păcatul din suflet și că îl pune pe om într-o stare de justificare (îndreptățire/har sfințitor). Poziția lor este că botezul cu apă ar trebui efectuat, dar că este doar un semn de inițiere, un semn pentru o convertire sau renaștere spirituală care s-a întâmplat deja.
Poziția catolică este că botezul este indispensabil pentru mântuire. Biserica Catolică învață că botezul este necesar pentru fiecare om deoarece botezul este cauza renașterii spirituale. Botezul regenerează.
Deci ce învață Biblia în această privință?
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ BOTEZUL ESTE PENTRU IERTAREA PĂCATELOR
Este destul de clar. Biblia spune că botezul este pentru iertarea păcatelor. Înlătură păcatele.
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ BOTEZUL SPALĂ PĂCATELE
Acest lucru indică în mod clar faptul că păcatele sfântului Paul vor fi spălate în botez.
ISUS ÎNVAȚĂ CĂ TOȚI OAMENII TREBUIE SĂ FIE BOTEZAȚI PENTRU A AVEA CREDINȚA ȘI PENTRU A FI MÂNTUIȚI
În chiar ultima INSTRUCȚIUNE PE CARE ISUS CRISTOS O DĂ APOSTOLILOR SĂI ÎNAINTE DE A PĂRĂSI ACEASTĂ LUME – El dă apostolilor două porunci: să învețe toate neamurile și să boteze. Acest lucru ar trebui să spună fiecăruia ceva despre importanța și necesitatea botezului. Însuși Isus leagă botezul de porunca de a învăța toate neamurile Credința creștină. Asta pentru că nimeni nu poate fi mântuit fără ea, după cum vedem în Evanghelia sfântului Marcu.
Isus spune că cei care vor crede și vor fi botezați se vor mântui, aceasta indicând că cei nebotezați nu vor fi mântuiți. Însă unii întreabă: de ce nu a spus Isus, “cine nu va crede și nu va fi botezat va fi condamnat”, după ce spune cine va crede și va fi botezat se va mântui? Răspunsul este că cei care nu cred nu se vor boteza, deci nu este necesar să fie menționat botezul din nou.
ROMANI ȘI EFESENI ÎNVAȚĂ CĂ SE IESE DIN PĂCAT PRIN BOTEZ
În Romani 5 și 6, sf. Paul explică faptul că Isus Cristos împacă unii oameni cu Dumnezeu, le înlătură păcatul originar, și îi face membri ai familiei lui Dumnezeu. El explică faptul că aceasta se întâmplă prin botez.
Referirea la a fi înmormântat în moarte prin botez se referă la renașterea spirituală pe care o dă botezul. Înmormântează vechiul om care trăia în păcatul originar, și dă naștere unei noi vieți în Cristos.
În Efeseni, Biblia învață că sufletele Bisericii sunt purificate în botezul cu apă.
Biserica este sfințită și purificată prin baia apei în cuvântul vieții. Ce este baia apei? Se referă evident la botezul cu apă. “Cuvântul vieții” se referă la cuvintele care au fost date de Isus pentru forma botezului (Matei 28:19). Până și John Calvin, cunoscutul protestant care a negat regenerarea dată de botez, a recunoscut că acest pasaj (Efeseni 5:26) se referă la botezul cu apă (Calvin, Institutes, “of Babtism”, Carte, 4.15.1)
1 CORINTENI 12 ÎNVAȚĂ CĂ BOTEZUL FACE PE OM MEMBRU AL TRUPULUI LUI CRISTOS
Biblia învață că prin botez omul devine parte a Trupului lui Cristos și primește Duhul Sfânt.
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ TOȚI ADEVĂRAȚII CREDINCIOȘI AU PRIMIT UNICUL BOTEZ
În Efeseni 4, sf. Paul descrie unitatea în Biserica lui Isus Cristos. Luați în considerare lista pe care o dă: Un Domn, o credință, un Dumnezeu, un Tată. Pus proeminent cu “Domn” și “credință” și “Dumnezeu” și “Tată” este botezul. Aceasta e pentru că prin acest botez omul devine unit cu Dumnezeu și cu unitatea Bisericii. A crede că oamenii din Biserică nu au acest unic botez este echivalent cu a crede că nu au unicul Dumnezeu și unica credință. Atât de necesar este botezul.
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ PRIN BOTEZ ESTE PRIMITĂ CREDINȚA
În Galateni 3, vedem legătura dintre a primi credința și a primi botezul. Vedem că persoana mai întâi primește credința prin botez.
În versetul imediat următor (versetul 27), sf. Paul explică exact la ceea ce se referă prin “credința în Cristos Isus”.
Acest capitol foarte interesant din Scriptură ar trebui să transmită un mesaj pentru toată lumea. Învață clar ceea ce Biserica Catolică a ținut de 2000 de ani: că prin sacramentul botezului se primește credința. De aceea, încă din timpurile apostolice, botezul a fost numit “sacramentul credinței”. Fără botez nu ai credința și nu te poți mântui.
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ BOTEZUL CU APĂ MÂNTUIEȘTE
Biblia spune că oamenii sunt mântuiți prin “baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt”. Aceasta se referă la regenerarea spirituală dată în apele botezului. Turnarea exterioară a apei are efect asupra curățirii și reînnoirii interioare a Duhului Sfânt. Această acțiune sacramentală justifică sufletul (îl pune în starea de har sfințitor), și aplică meritul sângelui lui Isus Cristos în timp ce botezul are loc.
Protestanții au încercat să se împotrivească înțelesului acestui pasaj. Ei susțin că “baia” nu se referă la apa botezului, ci la curățirea Duhului fără botez. Acest lucru este dezmințit prin compararea pasajului cu 1 Petru 3:20-21. Ambele învață că botezul “mântuiește”. 1 Petru 3:20-21 se referă clar la botezul cu apă, nu doar la o baie spirituală. Aceasta demonstrează că și Tit 3:5 se referă la regenerarea prin apa botezului.
1 Petru 3:20-21 este unul dintre cele mai puternice pasaje din Biblie cu privire la necesitatea botezului. Observați forța afirmației sfântului Petru aici. Botezul vă mântuiește acum pe voi. Vorbește desigur despre botezul cu apă (sacramentul), căci face o analogie între apele botezului și apele potopului. Sf. Petru compară primirea sacramentului (apei) botezului cu a fi pe arca lui Noe. La fel cum nimeni dintre cei aflați în afara arcei lui Noe nu a scăpat de la moarte fizică în timpul potopului (doar opt suflete au supraviețuit potopului, căci se aflau ferm în arcă), la fel, fără botez nimeni nu evită moartea spirituală sau este salvat de păcatul originar! Botezul mântuiește. Cât mai clar trebuie să fie că Biblia învață că botezul cu apă este necesar pentru mântuire?
TRAVERSAREA MĂRII ROȘII A FOST UN TIP AL BOTEZULUI CU APĂ
Aceasta ne aduce la alt punct, adică, la tipologie. După cum am menționat în secțiunea despre Fecioara Maria, un tip biblic este un eveniment adevărat sau o persoană sau un lucru real în Vechiul Testament, care prevestește sau prefigurează ceva în Noul Testament. Există tipuri pentru botezul cu apă. Un tip al botezului cu apă și al necesității sale se găsește în evenimentul traversării Mării Roșii de către Moise și israeliți.
La fel cum nimeni nu a scăpat de moartea fizică prin mâinile egiptenilor fără a traversa apa Mării Roșii, nimeni nu scapă de moartea veșnică fără a primi apa botezului. Sf. Paul face legătura în 1 Corinteni 10:1-2:
ALTE TIPURI DIN VECHIUL TESTAMENT ALE BOTEZULUI CU APĂ
La început Dumnezeu a creat cerul și pământul; iar primul lucru menționat în Biblie este apa. Priviți primele două versete din prima carte a Bibliei.
Aceasta ne arată că apa a avut o semnificație majoră – și chiar unică – în creația lui Dumnezeu încă de la început. A fost parte integrală a planului Său. A folosit-o pentru a curăța, pentru a genera o nouă viață. Prin urmare, are sens perfect ca elementul pe care îl va alege, în a aduce sufletelor noua viață a lui Isus Cristos prin distribuirea meritelor Pătimirii Sale și curățirii Duhului Sfânt, este acel element primordial deasupra căruia Duhul Său plutea la începutul creației.
Un al tip clar, sau trimitere la efectele sfințitoare ale botezului cu apă se găsește în Ezechiel 36.
Aceasta se referă clar la puterea purificatoare a botezului cu apă, care va transmite noua viață a lui Isus Cristos, și va fi distribuită copiilor lui Dumnezeu adunați din toate colțurile pământului. Referirea la “apă curată” în Ezechiel 36 dovedește că se referă la justificare în Noul Testament; căci același limbaj se găsește în Evrei 10:22, pentru a descrie schimbarea interioară efectuată de justificarea în Cristos. În Evrei 10:22, această schimbare este descrisă ca o inimă stropită de conștiință rea. Ezechiel indică în mod specific că această curățire a inimii este efectuată de stropirea cu apă curată (în botez).
Unii obiectează asupra acestui punct. Ei aduc în discuție cazul hoțului penitent de pe cruce și spun că este un exemplu împotriva necesității botezului. Însă acest exemplu nu este valid. În primul rând, legea botezului, pe care Isus a făcut-o obligatorie pentru orice om, a devenit obligatorie după Învierea lui Isus, când Isus a dat porunca de a predica Evanghelia și de a boteza toate neamurile, în Matei 28:20. Hoțul penitent a murit sub Legea veche, înainte ca Legea botezului să devină obligatorie pentru toți. În al doilea rând, hoțul penitent nu a mers în Rai în ziua în care Isus a fost răstignit. Știm aceasta deoarece nimeni nu a mers în Rai înainte de a merge Isus. Isus are întâietate în toate, după cum sf. Paul spune în Coloseni 1:18.
Isus s-a înălțat la Cer doar după Învierea Sa, așa cum dovedește Ioan 20:17. Așadar hoțul cel penitent nu este un exemplu împotriva necesității botezului pentru mântuire. De aceea Crezul apostolic, pe care catolicii îl recită, afirmă în mod corect că Isus s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat; s-a coborât în iad; a treia zi a înviat din morţi; s-a suit la ceruri. S-a înălțat la cer doar după Învierea Sa, și s-a coborât în Iad în ziua morții Sale. Ce a fost acest Iad? A fost sânul lui Abraham, locul de așteptare al drepților Vechiului Testament. Acolo a mers hoțul penitent cu Isus în ziua Răstignirii; Isus îl numește paradis deoarece și El avea să fie acolo.
ISUS S-A SUPUS BOTEZULUI PENTRU A ARĂTA TUTUROR OAMENILOR CĂ ESTE NECESAR SĂ FIE BOTEZAȚI
Botezul este atât de necesar încât chiar Însuși Cristos a mers să fie botezat. El a fost botezat de sf. Ioan Botezătorul pentru a arăta că fiecare om – iar Isus a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat – trebuie să fie botezat pentru mântuire. Trebuie scos în evidență că în teologia catolică, botezul dat de Ioan Botezătorul nu era la fel cu botezul pe care Isus l-a instituit: adevăratul sacrament al botezului. Nu avea aceeași forță sau putere. Botezul instituit de Isus înlătură păcatul originar și păcatele actuale, precum și toate pedepsele datorate păcatului; botezul lui Ioan era un botez care îndemna oamenii la pocăință și a fost o prefigurare a botezului pe care Isus l-a instituit. De aceea cei care au primit doar botezul lui Ioan erau botezați din nou (Faptele 19:4-5). Însă primirea lui Isus a botezului din mâinile lui Ioan este considerată a fi tranziția dintre botezul lui Ioan și adevăratul botez al lui Cristos. Botezul lui Isus a sfințit apele pentru ca să poată fi eficace în înlăturarea păcatelor, chiar dacă botezul instituit de Isus avea să devină obligatoriu pentru toți doar după Învierea Domnului.
Coborârea Duhului Sfânt semnifică puterea regenerativă a botezului. Deschiderea Cerului semnifică faptul că Cerul este deschis omului odată ce el a primit botezul în mod corespunzător. Îl face fiu adoptiv al lui Dumnezeu, în loc de copil exclus al lui Adam.
DIN COASTA LUI ISUS A IEȘIT SÂNGE ȘI APĂ DEOARECE SÂNGELE SĂU ESTE VĂRSAT ÎN APA BOTEZULUI
Biblia face o legătură clară între sângele lui Isus și apa botezului. În Ioan 19, vedem că după moartea lui Isus pe cruce, din coasta Sa a ieșit sânge și apă. Acest eveniment real a avut și o semnificație simbolică.
Acest lucru a semnificat faptul că sângele Său (și meritul Pătimirii sale) este turnat cu apa în botez. De aceea, de asemenea, citim în 1 Ioan 5 că există o conexiune între duh, apă și sânge.
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ SÂNGELE LUI ISUS, RENAȘTEREA SPIRITUALĂ ȘI APA BOTEZULUI VIN CA UNA
Aceasta se referă la cei trei martori din justificare: noua viață sau duh adus de justificare (starea de har sfințitor), apa botezului, și sângele lui Isus. Acestea trei trebuie să fie prezente pentru ca o persoană să fie justificată. Prima și a treia vin împreună – sunt turnate – în apa botezului. De aceea Isus vorbește despre a fi născut din nou din apă și Duh (Ioan 3:5). Ar fi putut de asemenea să fi vorbit cu adevărat despre a fi născut din nou din apă, sânge și Duh.
ISUS SPUNE CĂ NIMENI NU INTRĂ ÎN CER DACĂ NU SE NAȘTE DIN NOU, DIN APĂ ȘI DUH
Observați cu atenție că atunci când Isus învață acest adevăr profund, El prefațează declarația Sa prin a spune: “adevăr, adevăr” sau “adevărat, adevărat” sau “amin, amin”, în funcție de traducerea pe care o citiți.
Această dublă-afirmație este un act de jurământ. Într-un tribunal israelit, nimeni nu putea primi pedeapsa capitală fără mărturia a doi martori (Deuteronom 19:15). Amândoi trebuiau să ridice mâna dreaptă și să spună: Amin. (A se vedea Nehemia 8:6 sau 2 Esdra 8:6 ca exemplu al solemnității acestei formule.) Prin urmare, acest limbaj solem indică faptul că ceea ce Isus are de spus aici este extrem de serios. Cristos afirmă într-un jurământ solemn că nimeni nu intră în Cer dacă nu se naște din nou, din apă și Duh sfânt.
Isus spune lui Nicodim că dacă cineva nu se naște din nou, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu. Nicodim apoi întreabă în mod special cum se întâmplă aceasta; cum se naște cineva din nou? Isus răspunde, în Ioan 3:5, declarând că dacă cineva nu se naște DIN APĂ ȘI DUH, NU POATE SĂ INTRE ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU. Deci, a te naște din nou înseamnă să te naști din apă și Duh sfânt. Aceasta evident se referă la apa botezului.
Este adevărat că necatolici au încercat să se opună înțelesului clar al acestor cuvinte, însă degeaba. Mulți dintre ei spun că apa se referă la nașterea naturală, și că Duhul se referă la a te naște din nou prin acceptarea credinței. Aceasta este imposibil, căci pasajul este despre renaștere. Isus spune că renașterea este din apă și Duh. Mai mult decât atât, sintagma “din apă și Duh” în greacă (ek hudatos kai pneumatos) este o singură unitate lingvistică, după cum scot în evidență cercetătorii greci. Descrie a fi “născut din apă și Duh”, nu “născut din apă” pe de o parte, și “născut din Duh” pe de altă parte.
În plus, contextul extins al pasajului confirmă că se referă la botezul cu apă. În capitolul imediat următor, citim că apostolii lui Isus au ieșit să boteze. Priviți Ioan 4:1. Deci, după ce Biblia prezintă necesitatea absolută a botezului cu apă, menționează că apostolii au practicat ce a predicat Isus.
Este crucial ca oamenii să înțeleagă faptul că Ioan 3:5 se referă la botezul cu apă; căci milioane de oameni au un concept fals și nebiblic despre ce înseamnă să te naști din nou. Ei cred că înseamnă să vii la un adevărat angajament că Isus este Mântuitorul, nu că botezul cu apă este indispensabil. Aceasta este incorect, și nu a fost crezut în Biserica primară. Cu siguranță este necesar ca fiecare persoană ajunsă la vârsta cunoașterii să-l accepte pe Isus Cristos, să creadă în Treime și în Întrupare, și să accepte toate învățăturile Sale. Însă Biblia învață clar că a te naște din nou se referă la regenerarea spirituală pe care o dă apa botezului. Acest lucru este demonstrat și de dovezile copleșitoare pe care le-am arătat din celelalte pasaje ale Noului Testament.
Pentru cei care îl primesc în mod corespunzător, sacramentul botezului înlătură tot păcatul originar și păcatele actuale. Trebuie notat, însă, că primirea sacramentului nu este o garanție a mântuirii. Persoana poate pierde harul botezului, prin păcate de moarte și prin negarea adevăratei Credințe a lui Isus Cristos.
PĂRINȚII BISERICII TOȚI AU ÎNVĂȚAT CĂ BOTEZUL REGENEREAZĂ ȘI ESTE INDISPENSABIL PENTRU MÂNTUIRE
Încă de la începutul Bisericii creștine, părinții Bisericii au crezut în unanimitate în necesitatea botezului cu apă și regenerarea prin botez. Și-au bazat credința pe învățătura Noului Testament, Ioan 3:5 și Tradiția apostolică. Iată doar patru pasaje. Ar putea fi citate alte zeci.
În Scrisoarea lui Barnaba, datată aprox. 70 d.Cr., citim:
În Păstorul lui Hermas, lucrare datată aprox. 140 d.Cr., Hermas îl citează pe Isus în Ioan 3:5 și scrie:
În 155 d.Cr., în Prima Apologie, sf. Iustin Martirul scrie:
Sf. Afraate, cel mai vechi dintre părinții sirieni, scrie în Tratate, 336 d.Cr. :
DOVEZI PENTRU BOTEZUL PRUNCILOR
Mulți protestanți nu cred că pruncii ar trebui botezați. Ei cred că botezul ar trebui dat doar celor care au ajuns la vârsta înțelegerii și au ales să-l primească. Ei consideră că practica de a boteza pruncii este invalidă și nescripturală. Această poziție este falsă, din multe motive.
În primul rând, trebuie menționat că majoritatea protestanților sunt de acord cu învățătura catolică asupra acestui punct. Majoritatea lor practică botezul pruncilor. Luterani, anglicani, metodiști, congregaționaliști, prezbiterieni și alții practică botezul pruncilor. Desigur, asta nu înseamnă că din această cauză practica este adevărată; vrem doar să notăm că protestanții care resping botezul pruncilor sunt în minoritate, chiar și între protestanți.
În al doilea rând, Biblia învață că erau botezate case întregi:
Case întregi erau botezate. Gândiți-vă la aceste versete. Biblia se referă la o femeia și la “casa ei”. Se referă la un bărbat și “casa lui”. De ce nu a spus pasajul doar o femeie și “soțul ei”? De ce nu a spus un bărbat și “soția lui”?. Casele, în general, includ copii. Scriptura leagă cele două:
Deoarece casele în general includ copii – iar Biblia menționează în mod repetat că erau botezate case întregi – aceste pasaje singure fac să fie foarte improbabil cazul împotriva botezului pruncilor. De fapt, în cazul în care un protestant care respinge botezul pruncilor crede în sola scriptura, ar trebui să găsească o învățătură explicită în Biblie că pruncii nu ar trebui botezați. Însă nu este nimic de acest gen.
În al treilea rând, Isus a învățat clar că fiecare om trebuie să fie botezat pentru a se mântui. Am văzut aceasta în Ioan 3:5. Nu face distincții sau excepții. Aceasta este foarte semnificativ, căci în Ioan 6:53 – un pasaj despre necesitatea de a mânca trupul lui Isus, care folosește limbaj similar cu cel din Ioan 3:5 – vedem o distincție. În Ioan 6:53, Isus spune:
Însă în Ioan 3:5, el spune:
În Ioan 6:53 (Ioan 6:54 în versiunile catolice), Isus se referă la cei care aud porunca. Însă în Ioan 3:5, declarația este universal aplicabilă: dacă CINEVA nu se naște din apă și Duh.
Formularea este ușor diferită deoarece primirea Euharistiei este necesară pentru toți cei care aud porunca și o pot îndeplini, precum cei care se află la vârsta înțelegerii. Isus se referea la cei cu care vorbea și la alții care aud porunca. Însă necesitatea de a primi botezul cu apă este universală. Prin urmare, Isus spune dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. “Cineva” este formulare universală, și include automat și pruncii. Reiese în mod logic din învățătura lui Isus în Ioan 3:5 că pruncii trebuie botezați.
BIBLIA ÎNVAȚĂ CĂ BOTEZUL ESTE NOUA CIRCUMCIZIE PRUNCII ERAU CIRCUMCIȘI ÎN VECHIUL TESTAMENT
Trecând la următorul punct, care este foarte important, trebuie să luăm în considerare circumcizia. În Vechiul Testament, circumcizia era omologul botezului. Circumcizia era modul în care bărbații din Vechiul Testament intrau într-o relație de legământ cu Dumnezeu. Dacă nu erai circumcis, nu erai în legământul lui Dumnezeu. Era un tip de botez.
Ca și alte tipuri, nu fiecare aspect al circumciziei a corespuns cu botezul. De exemplu, doar bărbații puteau fi circumciși în Vechiul Testament, însă bărbații și femeile primesc botezul în Noul Testament. Însă este clar că în Vechiul Testament, circumcizia era omologul botezului. Coloseni 2 învață că botezul este circumcizia Noului Testament.
Acest pasaj identifică botezul ca fiind noua și superioara circumcizie. Mai spune și că prin botez omul învie la noua viață supranaturală în Cristos. Pruncii erau circumciși în Vechiul Testament. Dacă botezul este noua circumcizie, rezultă că pruncii trebuie botezați în Noul Testament. Dacă nu, atunci Dumnezeu a fost mai generos, mai universal, mai incluziv în inferiorul Vechi Legământ decât este în Noul Legământ. Însă nu este cazul astfel.
Mântuirea care este făcută disponibilă în Isus, este deschisă tuturor popoarelor: evreilor și ne-evreilor. Este de neconceput că Isus nu ar stabili un mijloc de a integra copii în Împărăția Sa spirituală și să le dea binecuvântarea și mântuirea Sa.
De fapt, observați ce spune sf. Petru în celebra sa predică de Rusalii în Faptele 2:
Acest pasaj vorbește despre botez, și despre binecuvântările și iertarea date prin botez. Spune că binecuvântarea este și pentru copii. Ei primesc iertarea prin apa botezului.
PĂRINȚII BISERICII AU CREZUT ÎN BOTEZUL PRUNCILOR
Primind această tradiție de la Isus și de la apostoli, și părinții Bisericii au crezut în botezul pruncilor. Iată doar trei pasaje; și altele ar putea fi citate.
NU ESTE OBLIGATORIU CA BOTEZUL SĂ FIE FĂCUT PRIN SCUFUNDARE
Unii necatolici cred că este obligatoriu ca botezul să fie făcut prin (imersiune) scufundare. Acest lucru nu este învățat de Biblie. Gândiți-vă că în ziua de Rusalii, în Faptele capitolul 2, când mii erau botezați, nu era o rezervă suficientă de apă pentru a-i boteza pe toți prin scufundare. Botezul prin turnare sau stropire trebuie să fi fost folosit.
În plus, botezul prin scufundare ar fi foarte dificil sau imposibil în medii extrem de reci precum regiunea arctică, sau în medii extrem de calde, precum deșertul. În alte situații – cum ar fi un apostolat către prizonieri (de exemplu, Faptele 16) – unde libertatea de circulație este limitată, botezarea prin scufundare nu ar fi practică. Isus nu ar fi făcut atât de dificilă sau imposibilă administrarea botezului în aceste situații, când El a fost cel care a declarat că fiecare om trebuie să fie botezat.
Unii spun și că, pentru botez, cuvântul în greacă înseamnă exclusiv imersiune. Aceasta nu este adevărat. Cuvântul este folosit pentru a semnifica imersiune, dar mai este folosit pentru a semnifica și spălări care nu sunt imersiuni. Exemple unde botezul înseamnă spălare, însă nu prin imersiune, se găsesc în Luca 11:38 și Evrei 9:10. Botezul este valid dacă este efectuat prin scufundare, turnare sau stropire, însă apa trebuie să fie în mișcare în timp ce atinge pielea iar cuvintele potrivite (“Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Duhul Sfânt” sau echivalentul lor), trebuie rostite.
Un alt punct este că în botez, Duhul Sfânt este revărsat. Aceasta înseamnă că deși botezul prin scufundare este cu siguranță valid dacă este făcut în mod corespunzător, se poate spune că botezul prin turnare semnifică mai precis acțiunea Duhului Sfânt în botez.
Mai este și faptul că picturile din catacombe, care au fost făcute de cei mai vechi creștini, ilustrează botezuri prin turnare. Aceasta arată că aceste botezuri prin turnare erau acceptate încă de la început.
Didahia a fost scrisă în jurul anului 70 d.Cr. Este un document celebru din Biserica primară. Este un martor puternic pentru credința și practicile creștinilor primari. În capitolul 7, Didahia aprobă botezul prin scufundare într-un râu, dar și botezul prin turnare.
Aceasta a fost scris în timp ce unii dintre apostoli probabil trăiau sau în prima generație după ei. Toate acestea arată că învățătura Bisericii Catolice despre botez este adevărata învățătură a Bibliei. Aceasta e deoarece Biserica Catolică tradițională este unica Biserică adevărată.