Funcția sfântului Petru continuă de-a lungul istoriei

Am văzut fără nicio îndoială că Isus l-a numit pe sfântul Petru primul papă.

Biblia învață că Isus l-a făcut pe sf. Petru primul papă

Cu siguranţă ar fi fost fără rost ca Isus să întemeieze toate aceste lucruri în sfântul Petru, dacă imediat după ce Petru avea să moară ani mai târziu, funcţia întemeiată în Petru ar fi încetat să mai existe. O astfel de noţiune este absurdă şi se respinge singură. Este evident, aşadar, că funcția pe care Isus a întemeiat-o în sfântul Petru avea să continue cu succesori, la fel cum funcţia de prim-ministru din Vechiul Testament avea succesori, şi la fel cum apostolii conduşi de sfântul Petru au găsit un înlocuitor pentru Iuda în Faptele Apostolilor 1:20.

Succesorii poziţiei apostolilor sunt episcopi. Preoţi au fost de asemenea hirotoniţi de către episcopi pentru a distribui sacramentele Bisericii. Este important de notat că în Vechiul Testament autoritatea spirituală era înmânată prin punerea mâinilor. Asemenea, în Noul Testament puterea episcopilor şi preoţilor este transmisă prin punerea mâinilor deasupra în hirotonire.

În Deuteronom 34:9 observăm că autoritatea spirituală era transmisă prin punerea mâinilor în cazul lui Moise către Iosua.

Deuteronom 34:9 – “Iosua, fiul lui Nun, era plin de Duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mânile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el…”

În Noul Testament observăm că Paul (care nu era unul dintre primii 12 apostoli), îl pune în funcţie pe Timotei ca episcop al Efesului iar pe Tit ca episcop al Cretei pentru a conduce Biserica din acele locuri. Punerea mâinilor a fost iarăşi efectuată în această transmitere a autorităţii.

2 Timotei 1:6 – “De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mânilor mele.”

Tit 1:5 – “Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit.”

De asemenea, Galateni 1:18 ne spune că la câţiva ani după convertire, Paul a stat 15 zile cu sfântul Petru în Ierusalim, unde a fost instruit în mai amănunt în preoţia sa.

Întorcându-ne la discuţia despre instituirea lui Timotei şi Tit în Efes respectiv Creta, de către Paul, aceasta dovedeşte că ierarhia Bisericii poate continua să aibă succesori după primii 12 apostoli şi în anii de după înălţarea la cer a lui Isus. Prin urmare, dacă au fost succesori la poziţiile altor episcopi în alte biserici locale în timp ce Biserica a continuat şi şi-a extins misiunea, cu siguranţă au fost succesori la cea mai importantă funcţie dintre toate în ierarhia Bisericii, funcţia deţinută de sfântul Petru, episcopul Romei.